FLORIN OPREA . EU

Eu cu mine…

Povești cu feți frumoși și zmeie… nu zmei

Povești cu feți frumoși și zmeie… nu zmei

În viață nu toate lucrurile sunt așa cum ne dorim să fie și parcă mereu ne lipsește ceva care să ne facă să ne simțim împliniți. Dar să obții ceea ce-ți lipsește nu e treabă ușoară, universul însuși complotând împotriva noastră, presărând tot felul de primejdii și de amenințări în calea spre fericire.

Nici în povești treaba nu e prea încurajatoare. Făt-Frumos, în căutarea tinereții fără bătrânețe, pleacă prin pustie, se luptă ba cu Gheonoaia, ba cu Scorpia și tot așa. Nici cu Ileana Cosânzeana lucrurile nu stau prea bine pentru că Zmeul deja a răpit-o și e mereu cu un pas înaintea lui. De fapt nu cred să fi auzit de vreo poveste în care să nu fie ceva care să nu se opună fericirii. Altminteri ce poveste ar fi aceea?

A fost odată ca niciodată Făt-Frumos și Ileana Cosânzeana care au trăit fericiți până la adânci bătrâneți. Sfârșit.

Nu tu Zmeu, nu tu balauri, nu zgripțuroaice și probe de trecut? Absolut plictisitor. De fapt sfârșitul poveștii contrafăcute este o mare păcăleală, Făt-Frumos despărțindu-se la scurt timp de Ileana Cosânzeana. Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți… separat.

De când a dispărut puricele potcovit cu 99 de ocale de fier ai zice că au dispărut și zmeii, balaurii și toate încercările din povești. Adevărul e că nu au dispărut. Sunt în noi. Acum nu te mai lupți cu Gheonoaia pentru ea, ci cu aparenta ei ignoranță pe care ți-o afișează uneori. Zmeul nu o mai răpește, dar e mereu cineva care-i dă târcoale, iar Scorpia, uneori e chiar ea. Povestea aceasta este una adevărată, deși rolurile se schimbă periodic între el și ea. Asta pentru că ne place să luptăm pentru acel ceva și ne place gustul victoriei. Ne plac obstacolele și provocările, victoriile fiind astfel mai dulci. Căci nu ar exista victorie fără luptă și nici luptă fără împotrivire nu? În niciun caz nu ți-ar plăcea dacă fata visurilor tale ar leșina pur și simplu la primul tău cuvânt fără să te ostenești să o cucerești nici măcar un pic și nici ei nu i-ar plăcea dacă nu ți-ar pune la încercare sentimentele, deși în acest ritual chiar și ei nu-i este deloc ușor.

Lucrurile nevăzute, de dincolo de vreun obstacol, sau abia zărite mai mult cu ochii minții decât aievea au avut mereu un farmec aparte. Au fost mai dorite, precum mirajul fructului oprit. Plăcerea de a avea ceea ce nu ai este direct proporțională cu greutatea obstacolelor ce ți se opun și se pare că așa va fi pentru totdeauna. Ne place lupta și ne plac victoriile. De aceea toate poveștile sunt la fel, de aceea ne plac eroii. Pentru că eroul este un om obișnuit care a decis să ajungă dincolo de orice greutate. Pentru că obstacolele sunt ca niște porți magice care fac pe oricine care trece prin ele să iasă pe partea cealaltă un om schimbat în varianta lui mai bună, un învingător.

De aceea ne plac campionii la olimpiade. Sportul, întruchiparea celor mai grele obstacole fizice ne aruncă în lupta cu propriul trup și cu propria minte. Deși cel de pe podium nu câștigă împărății ca-n povești, este adulat ca un erou, iar el se simte ca un împărat adevărat.

Ne plac cei ce câștigă. Că vorbim de sport, ei sunt campionii. Că vorbim de viața profesională, ei sunt oamenii de succes. Că vorbim de viața personală, ei sunt cei împliniți și fericiți. Și așa vrem să fim cu toții. Ne plac victoriile cu cât sunt mai grele luptele și cu cât mai imposibile par a fi biruințele.

Căci cine crezi că ar vrea sa se laude că a înotat odată cu curentul și nu împotriva acestuia?

Obstacolele sunt o binecuvântare. Ele scot ceea ce este mai bun în noi, ne lămuresc cât de mult ne dorim acele lucruri ce ne așteaptă după fiecare piedică. Iar dacă ești gata să treci prin primejdii și greutăți pentru acel ceva, atunci totul devine mai limpede. În antichitate se spunea că adevăratul caracter al oamenilor se va vedea mai lămurit prin focul încercărilor, precum „aurul se lămurește prin foc”.

Nu din consens, ci din opoziții au ieșit cele mai bune idei ale omenirii, pentru că soluția este mai întâi cercetată și încercată pe toate părțile și doar atunci devine validată împotriva tuturor posibilelor situații viitoare și unanim acceptată.

Henry Ford spunea că „obstacolele sunt acele lucruri îngrozitoare pe care le vezi atunci când îți iei ochii de pe obiectivul tău”. Eu zic că toate lucrurile care aparent ți se opun sunt acolo să arate adevărata valoare a ceea ce-ți dorești, altminteri nu ai face nicio diferență între ce-ți oferă viața, toate bunătățile vieții fiind ca într-o vitrină din care ai putea să-ți alegi orice doar întinzându-ți mâna. În realitate toate au un preț de plătit. Dacă prețul pentru ceva e mare sau mic, doar tu știi.

În același timp, dacă ți-ai putea imagina faptul că toate obstacolele vieții ar dispărea pentru totdeauna, ce gust ar mai avea „victoria”? De fapt nu am mai putea vorbi de nicio victorie nu? Victorie asupra a ce? Ce valoare ar mai avea lucrurile și cum s-ar face diferența între cei merituoși sau cei virtuoși de vreme ce nu ar exista nicio încercare și niciun preț de plătit pentru toate lucrurile bune pe care le are viața de oferit? Tot astfel, lucrurile și-ar pierde farmecul și valoarea. „Easy come easy go” („ceea ce se obține ușor se pierde ușor”) este proverbul care definește cel mai bine lucrurile câștigate fără merit a căror reală valoare nu este conștientizată și ca atare sunt pierdute. Bătrânii numesc banii câștigați fără muncă „blestemați”, tocmai datorită lipsei de prețuire cu care sunt tratați și a necazurilor ce decurg din acest lucru. Dacă nu lupți pentru a câștiga ceva, acel lucru își pierde orice valoare. Dacă nu dai ceva la schimb este puțin probabil să-l prețuiești.

Este ciudat, dar ce dai aia primești. Dacă alegi să stai confortabil în patul tău, copleșit de lene și nepăsare, vei primi pe măsură. „Ex nihilo nihil” spuneau latinii – din nimic, nimic. Și chiar de-ai câștiga o sumă de bani peste noapte și fără vreun efort, banii nemunciți tot s-ar scurge printre degete, neavând valoare. Dacă faci însă efort și plătești prețul potrivit, succesul nu se va lăsa așteptat. Alege din vitrina vieții ceea ce îți dorești și fii gata să plătești prin lupte, efort și încordare prețul corect.

Așa cum zmeul se înalță împotriva vântului, tot astfel cel ce se luptă împotriva vânturilor potrivnice se ridică tot mai sus. „Nu vă fie teamă de opoziție. Amintiți-vă, un zmeu se ridică împotriva vântului, nu în aceeași direcție cu el.” – spunea Hamilton Wright Mabie. Este treaba ta dacă iei încercările și le așezi sub tine ca un fundament și ca pe niște lecții ce-ți vor servi pe mai departe sau îți vei pleca fruntea și le vei așeza peste tine până când, sub povara lor, vei atinge pământul. Este treaba ta dacă te înalți împotriva încercărilor sau renunți și te lași trântit la pământ. Iar dacă te vei simți vreodată puțin obosit și vei vrea să te odihnești pentru o clipă să ții minte că e mai ușor să planezi în înălțimi decât să decolezi iarăși de la sol.

Am auzit cândva povestea unui băiețel care a plecat cu tatăl său să înalțe un zmeu. Odată înălțat, băiețelul a observat că zmeul nu putea să se ridice mai sus deoarece sfoara cu care îl ținea tatăl său era tare întinsă și ajunsese deja la capăt. Dorind să vadă cum zmeul se înalță și mai mult, copilul își rugă tatăl:
– Tată, dă drumul la sfoară pentru ca zmeul să zboare liber.
– Dar fiule, dacă voi da drumul la sfoară zmeul nu va zbura, ci se va prăbuși, răspunse înțelegător tatăl.
Copilul insistă, iar tatăl se supuse voinței acestuia și eliberă sfoara. Așa cum era de așteptat, zmeul, eliberat de strânsoarea sforii, se prăbuși la pământ. Asta pentru că tocmai sfoara ce aparent îl ține pe loc este și cea care îl face să se înalțe împotriva vântului.

Luptele și bătăliile pe care le ducem, regulile și restricțiile pe care trebuie să le respectăm sunt acele sfori ce pentru cei naivi la minte par a ne ține pe loc, în schimb ele sunt cele ce ne fac să ne înălțăm și mai mult, sunt cele care ne călesc și ne pregătesc să mergem pe calea deloc ușoară a succesului.

Tot ceea ce ți se opune, încercările vieții, te pun de fapt în valoare precum degetul opozabil pune în valoare celelalte patru degete ale mâinii tale. Fără acest deget care să se opună celorlalte nici nu ai putea apuca sau mânui ceva, iar omul, acest Homo habilis, cel mai probabil că nu ar fi putut atinge niciun nivel al civilizației ci, cel mai probabil, doar extincția. Piedicile, obstacolele și greutățile vieții sunt singurele care îți pot scoate în evidență, pot să-ți antreneze și pot să-ți pună în valoare adevăratele virtuți și trăsături ale caracterului. Răbdarea, determinarea, voința nu se pot vedea și nici nu pot fi antrenate într-o zi de lenevie și nepăsare în fața televizorului.

O sabie nu se ascute prin mângâieri și menajamente, la fel și tu. Toate lucrurile care se opun în calea ta îți ascut curajul, perseverența, aptitudinile și caracterul. Este singura cale.

Așadar nu te ruga să fii ferit de încercări, de reguli și constrângeri, ci roagă-te ca prin ele să te înalți precum zmeul în văzduh.

Florin Oprea

Sursă foto: ashscrapyard.files.wordpress.com

motivațional

Florin Oprea • 1 februarie 2015


Articolul precedent

Următorul articol

Lasă un răspuns

Adresa ta de e-mail nu va fi publicată / Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

FLORIN OPREA . EU