FLORIN OPREA . EU

Eu cu mine…

7

De ce proștii sunt uneori „deștepți” sau ce poți să înveți de la ei

Fără introducere, iată lecțiile:

 

1) Proștii sunt curajoși. Proștii se aruncă în proiecte îndrăznețe fără să stea prea mult pe gânduri pe când cei cu un IQ mai mare rămân blocați în scenarii și planuri încercând să prevadă totul. Tocmai de aceea proștii acceptă slujbe pentru care nu au calificarea necesară, pe când cei supra-calificați bat în retragere în tot acest timp. De ce cei foarte inteligenți sunt de obicei și foarte modești și reținuți? Pentru că, prin cunoaștere, descoperă cât de puțin știu, pe când prostul crede că știe totul. Cel inteligent vrea să nu dezamăgească, prostul nu are nimic de pierdut.

Te întrebai cum naiba ajung unii în poziții sus-puse deși nu prea îi duce capul? Iată răspunsul: pentru că au curajul să spună un „da” hotărât în timp ce tu nu-ți găsești cuvintele care să-ți permită să te retragi onorabil din fața provocărilor, fără să dezamăgești „lumea”. Tot astfel ai primit răspunsul la cum de „aia” s-a putut cupla cu „ăla”… Simplu: pentru că „ăla” a fost singurul care i-a spus că-i place de ea.

Cum să reușești ceva? Încearcă. Cum să afli un lucru? Întreabă. Cum să obții ce-ți dorești? Cere.

Lecția #1: Acceptă provocări, nu poți decât câștiga. Să spui în schimb „nu” și să bați în retragere înseamnă că ai pierdut deja.

★ ★ ★

2) Proștilor nu le e teamă să se asocieze cu alți proști. Nici în afaceri, dar nici în imagine. Dacă un prost e văzut pe stradă cu un altul sau cu un om deștept, acesta nu simte că este prejudiciat cu ceva în niciunul dintre cazuri, iar asta pe bună dreptate. Și nici să facă ceva ce fac alți proști nu este o problemă de imagine pentru el. Oamenii inteligenți în schimb tind să țină prea mult la imaginea lor în a nu fi asociați cu proștii, încât fac orice ca să stea departe de ei, chiar dacă în final doar ei sunt cei care ies în pierdere.

Îmi aduc aminte de cineva care se minuna (oarecum cu ușoară invidie) de numărul incredibil de mare de oameni – și de departe fără niciun fel de pregătire – care intrau în instituția în care lucra ea cu scopul de a aplica pentru fonduri europene în diverse proiecte de doi bani. Am întrebat-o și eu de ce nu aplică și ea… Nu mi-a răspuns.

Și ca să nu vorbesc doar de alții o să amintesc faptul că la 18 ani, în liceu, am hotărât să fac școala de șoferi și să dau de carnet. Tatăl meu avea o Dacie, eu știam deja un pic să conduc, așa că totul era perfect. Fiind o clasă doar de băieți, „curentul” a prins repede și la ceilalți, așa că m-am trezit că toată lumea își făcea planuri să dea de carnet deși mulți habar nu aveau cum arată o mașină, nu conduseseră niciodată și nici nu aveau posibilitatea ca după duzina de ore de șoferie să mai poată conduce în perioada imediat următoare. Este logic faptul că m-am retras din „trend” deoarece devenise evident penibil. Rezultatul? Abia 11 ani mai târziu mi-am făcut timp să fac ceea ce putea fi făcut demult.

Lecția #2: Dacă o idee este bună, nu contează cine o mai pune în practică. Aplic-o! Dacă lucrezi de exemplu în vânzări și colegii tăi sunt „varză” asta nu înseamnă că tu nu poți fi un consultant excepțional. La fel cum imaginea ta nu poate avea de suferit din cauza altora care fac același lucru ca tine.

★ ★ ★

3) Proștii vorbesc, sunt vehemenți chiar, iar asta le dă dreptate în ochii multora. Oamenii inteligenți detectează penibilul și tac. Mai știi vorba aceea veche „îmi e rușine de rușinea ta” sau proverbul „înțeleptul cedează primul”? Ei bine, doar un om inteligent ar spune și ar simți astfel, prostul nu.

Prostul vorbește, iar tăcerea celorlalți îi confirmă spațiul fonic de manevră pentru a-și susține punctul de vedere. Iar restul lumii va sfârși prin a-i da ușor-ușor dreptate. Acest mod de reacție a maselor care tind să dea dreptate celor ce strigă mai tare l-a sesizat și speculat până și Hitler: „Spune o minciună suficient de tare și suficient de des și lumea o va crede”. De aceea proștii vor sfârși prin a avea dreptate atunci când în fapt nu o au și prin a se bucura de susținerea maselor atunci când nu ar trebui.

Lecția #3: Dacă ai dreptate stai pe poziții și apără ceea ce e drept și corect.

★ ★ ★

4) Proștii cred ceea ce spun. Un om inteligent este urmărit permanent de certitudinea că nu este deținătorul adevărului absolut și chiar și atunci când susține ceva pentru care are toate argumentele din lume, tot va lăsa loc unei alte păreri. Iar acest lucru poate părea în ochii multora drept neîncredere în ceea ce spune. Prostul în schimb crede că este posesorul adevărului universal, ceea ce îl face să fie sigur pe el și credibil în ochii multora. Să crezi cu tărie și fără rezerve într-o idee este cel mai puternic combustibil din lume. Și da, pentru un om inteligent credința este o alegere din multitudinea de posibilități. Pentru un prost, fiind și singura idee, e și singurul său crez.

Lecția #4: Ai încredere deplină în tine. Dacă tu nu ai, nimeni altcineva nu va avea.

★ ★ ★

5) Proștii rămân fideli planului inițial. Ei bine, tot aceasta este și ceea ce îi face cei mai buni candidați în a-l duce la final și de a-l transpune în realitate. Deștepții ezită, schimbă planul, renunță în favoarea unuia aparent mai bun pe care îl tot perfecționează pe hârtie până când se satură de el. În tot acest timp prostul a ajuns departe cu o singură idee și care poate că nici nu i-a aparținut. Și fiind singura idee și singurul lui plan, le-a pus în practică. Nu o fi fost cea mai bună ideea din univers, dar e mai bine să pui în practică ceva mediocru și să realizezi ceva decât să mori căutând ideea perfectă și să nu faci nimic.

Lecția #5: Ai un plan? Acționează! Căci cu ce este diferit cel ce nu are nicio idee toată viața față de cel ce are o mulțime dar nu face nimic?

★ ★ ★

6) Proștii au tupeu. Dincolo de curajul frate cu inconștiența despre care am vorbit mai devreme și care îi face pe aceștia să accepte provocări fără prea multe calcule și fără rezerve, proștii mai au și tupeu. Se vor certa cu cei care nu-i respectă sau care aparent le încalcă drepturile. Și știi ceva? Le obțin. Tu ești cel care va lăsa lucrurile să treacă de la el și care va merge mai departe păstrând în minte însă sentimentul că a fost păcălit.

Chit că este vorba de un simplu rest la cumpărături, de traseul „ocolit” al taximetrului, de calitatea produselor pe care tocmai le-a achiziționat și pe care le vrea ACUM schimbate sau de returnarea unor taxe ANAF pentru care se dă cu fundul de pământ și amenință în gura mare cu Haga, proștii au toate șansele ca în prostia lor să obțină nu doar dreptul lor, ci și avantaje nemeritate sau de care ceilalți nu se vor bucura niciodată. Iar tu în tot acest timp arunci la coșul de gunoi gogoșile vechi de 3 zile imediat după ce le-ai cumpărat ca „proaspete” și te consolezi cu gândul: „Lasă că nu o să mai cumpăr niciodată de la ei!” Pe bune? Tocmai ai aruncat pe fereastră niște bani și vei purta mult timp cu tine o imagine de sine mai terfelită un pic.

Lecția #6: Eleanor Roosevelt spunea „Nimeni nu te poate face să te simți inferior decât cu acordul tău”. Păi nu ți-l mai da și ia atitudine.

★ ★ ★

7) Proștii sunt mai fericiți. Nu văd mai mult, nu-și vad nimicnicia în imensitatea universului, nu cercetează lumea la limita îndoielii și deznădejdii, nu se îngrijorează prea mult de viitor. De aceea nu le rămâne decât să trăiască prezentul și să se bucure de orice clipă. Deșteptul se va întreba toată viața cine este cu adevărat, de unde vine, care este sensul existenței, ce rost are el pe acest pământ, către ce se îndreaptă, iar lipsa răspunsurilor și căutarea frenetică a dezlegării enigmelor îl vor epuiza și îl vor abandona la marginea deznădejdii și a depresiei. Acesta va încerca să scruteze permanent viitorul, dar viitorul are infinite posibilități și se schimbă ori de câte ori îți iei ochii de la el. Va încerca să îndrepte un sistem strâmb, dar sistemul este un munte de neurnit și va sfârși doar în a visa cu amar. Tocmai de aceea, statistic vorbind, oamenii inteligenți sunt mult mai predispuși depresiei. Iar dacă tu ești cel mai predispus depresiei, calculează singur cine iese în avantaj.

Lecția #7: Trăiește clipa și bucură-te de prezent, acesta nu se va mai întoarce. Lasă viitorul să vină la timpul lui. Totul va fi bine.

★ ★ ★

8) Proștii folosesc sistemul în favoarea lor. Oamenii inteligenți se sperie de orice înștiințare și plătesc cu sârguință taxe, alte taxe la taxe, penalizări la taxe, neștiind nici măcar dacă este corect ceea ce plătesc. Iar la orice somație venită prin poștă primul lucru este să intre în panică. Respectă cu sfințenie rândul la o coadă deși ar trebui să intre mai întâi în față ca să întrebe dacă stau măcar la coada potrivită. Și în orice situație dacă li se spune „acesta este regula”, chiar dacă ar fi strâmbă, tot o vor respecta-o fără să comenteze prea mult.

În schimb proștii nu țin atât de mult la reguli și dacă încalcă vreuna nu li se pare că ar fi făcut mare lucru. Intră în față, pun la îndoială sistemul pentru că nu li se pare corect sau îl speculează în favoarea lor sub aceeași deviză cu cea a escrocului din cartea „Huckleberry Finn”: „Ia lucrurile așa cum sunt și trage cât mai multe foloase de pe urma lor”.

La polul opus sunt oamenii cu inteligență peste medie și care de exemplu nu apelează la ajutoare sociale nici măcar atunci când acestea li s-ar cuveni, deoarece consideră că nu este corect să fie o povară sistemului. Însă, ca orice pe lumea aceasta – „nimic nu se pierde, totul se transformă” – și orice beneficiu va intra în posesia celui ce întinde mâna să-l ia.

Lecția #8: Fii conștient nu numai de obligațiile, dar și de drepturile tale. Iar dacă sistemul îți oferă ceva, ia-l. Nu e nimic rău și nimic rușinos în asta. Beneficiile și drepturile pe care ți le oferă societatea sunt precum merele dintr-un pom. Dacă nu le culegi la timp se vor pierde sau le vor culege hoții.

★ ★ ★

9) Proștii sunt în general mai „deștepți” emoțional. Oamenii inteligenți sunt mai mult izolați de propria inteligență devenind lideri solitari decât oameni de echipă. Proștii în schimb relaționează mai bine, știu să „citească” cu ușurință stările emoționale ale celor din jur și astfel devin empatici. Și nu, nu este o dreptate universală prin care acestora le este compensată lipsa de inteligență, ci este un mod de supraviețuire și de adaptare a speciei umane. Proștii se adaptează în societate preponderent prin inteligența emoțională pentru a se bucura în acest fel de aceleași beneficii pe care un om inteligent le-ar putea obține. Este exact ca în cazul pierderii unui simț: celelalte se vor dezvolta peste medie pentru a suplini pe cel lipsă. Tocmai de aceea orbii aud foarte bine și au un simț tactil ieșit din comun – pentru a se adapta și a compensa lipsa văzului. Tot astfel se întâmplă în cazul celor mai puțini inteligenți: se adaptează.

Te-ai întrebat cum o țigancă poate convinge un om întreg la cap să-i dea sume imense de bani pentru a-i „dezlega cununiile” sau pentru a-i îndepărta vreun blestem invizibil ce-i planează deasupra capului? Nicidecum prin inteligența convențională, ci tocmai prin această inteligență emoțională. Vestea bună e că aceasta poate fi dezvoltată de oricine.

Lecția #9: Fii atent la propriile emoții ca să înțelegi pe cei din jur. Relaționează eficient și treci peste atotsuficiența inteligenței devenind mai degrabă un om de echipă. „Talentul câștigă meciuri, dar lucrul în echipă și inteligența câștigă campionate.” – Michael Jordan

★ ★ ★

10) Proștii știu foarte bine ce au de făcut. Planurile celor mai puțini inteligenți sunt întotdeauna simple pentru că aceștia nu pot mai mult de atât. Iar ele sunt ceva în genul: iau de aici mai ieftin și-l vând dincolo mai scump – atât. Un plan simplu este foarte clar și tocmai de aceea planurile acestora sunt tangibile și ușor de pus în practică. Culmea este că acesta este în esență secretul oricărui proiect de succes.

Acronimul KISS a apărut prin anii 60 și vine de la „Keep it Simple, Stupid” – „menține totul simplu, prostule”. Este un principiu care a pornit din inginerie, iar acum se regăsește în orice domeniu, de la programare până la vânzări sau public speaking. Culmea este că oamenii inteligenți fac cursuri pentru a înțelege și a aplica metoda KISS, pe când proștii o fac nativ. Ei, care mai e prostul acum?

Pe de altă parte să vorbim despre „audiență”: dacă ceva este pe înțelesul lor, atunci este pe înțelesul tuturor. Și din nou tot ei sunt în avantaj. Iar dacă pare nedrept ce-ți spun, uite-l și pe Einstein: „Dacă nu poți explica ceva unui copil de șase ani, atunci nici tu nu ai înțeles”. Oamenii inteligenți tind să complice lucrurile ca o expresie a propriei inteligențe, iar asta ajunge să îndepărteze pe oricine și să facă mesajul (oricare ar fi acesta) greu de înțeles sau de aplicat.

Lecția #10: Ai un produs de oferit, un mesaj de transmis, un plan de pus în practică? „Keep it Simple, Stupid”.

★ ★ ★

Așa cum Talmud-ul spune „Oriunde ai privi… e ceva de văzut”, tot astfel sunt nenumărate lecții pe care le putem învăța de la absolut oricine, precum afirma și Galileo Galilei: „Nu am întâlnit niciodată un om atât de ignorant încât să nu am ce să învăț de la el”.

Inteligența este într-adevăr un avantaj redutabil, însă asta nu a oprit niciodată oamenii deștepți să se poarte de multe ori în modul cel mai tâmpit posibil, diminuându-și șansele de reușită sau subminându-se singuri. Pentru că a fi deștept nu îți garantează automat succesul – așa cum foarte mulți sunt înclinați să creadă. Sunt multe aspecte care determină reușita în viață: cultura muncii, determinarea, puterea de relaționare eficientă, dezvoltarea abilităților, câștigarea competențelor necesare, acumularea de informații utile etc.

Dar cel mai important ingredient pentru succes rămâne acțiunea. Iar dacă recitești lecțiile de mai devreme ai să descoperi că toate vorbesc despre același ingredient. Din păcate oamenii inteligenți gândesc mult și fac prea puține, spre al lor insucces. Așadar nu fi doar inteligent, ci fii un om de acțiune.

Florin Oprea

Sursa foto: marketingland.com

dezvoltare personalămotivaționalvânzări

Florin Oprea Florin Oprea • 14 noiembrie 2015


Articolul precedent

Următorul articol

Comentarii

  1. Avatar

    Felix Ardeleanu 15 noiembrie 2015 - 17:59 Reply

    Îmi place în special lecția nr. 7, însă „a trăi clipa” trebuie să se facă instinctiv, nu se învață.
    Foarte bun articolul!

    • Florin Oprea

      Florin Oprea 16 noiembrie 2015 - 15:00 Reply

      Mulțumesc, Felix! :)

  2. Avatar

    Mihai Balaban 16 noiembrie 2015 - 11:36 Reply

    Articolul are tenta „radicala”: nu poti fi „destept” in toate … la fel cum nu poti fi „prost” in toate; simt in articol un ton care „imparte” lumea in prosti si destepti …

    • Florin Oprea

      Florin Oprea 16 noiembrie 2015 - 13:12 Reply

      Lumea a fost întotdeauna împărțită, Mihai. Te asigur însă că nu s-a dorit o „radicalizare”, ci o consemnare a unor stări de facto. Ai dreptate, însă. Nu există doar alb sau negru, ci o mulțime de tonuri de gri. Iar această zonă de gri este alcătuită din acei proști „deștepți” (care sunt muncitori și realizează lucruri) și deștepții „proști” care se bazează prea mult pe inteligență și pierd cursa precum iepurele din întrecerea cu broasca țestoasă.
      Dacă este evident că un prost are întotdeauna ce învăța de la un deștept, prin acest articol amintesc faptul că și cei mai inteligenți au la rândul lor de învățat de la cei mai puțin înzestrați cu materie cenușie.
      Mulțumesc pentru lectură, Mihai! ;)

  3. Avatar

    STAN ELENA MAGDALENA 16 noiembrie 2015 - 14:48 Reply

    Buna ziua.Mi-a placut in mod abstract lectia nr.7 .Prostii sunt mai fericiti.

  4. De ce proștii sunt uneori „deștepți” sau ce poți să înveți de la ei - Eu știu
  5. Avatar

    Eugen Tugui 28 august 2017 - 14:05 Reply

    Buna ziua,
    Este o sinteza indrazneata si destul de interesanta.
    Desi nu impartasesc comportamentul grosier,recunosc utilitatea unor actiuni directe,neamanate/necenzurate,instinctuale.
    In viata de zi cu zi,ne confruntam cu situatii in care primeaza reactia instinctuala(sistemul 1 de gandire)insa de cele mai multe ori este necesara o analiza aprofundata asupra actiunilor viitoare, deciziile luate in acest sens fiind rezultatul unor judecati complexe(sistemul 2 de gandire).
    Cu toate acestea,articolul de mai sus scoate in evidenta o anumita realitate,ce-i drept ,cu un accent hilar.
    Ceea ce ne defineste pe noi oamenii este curiozitatea.Setea umana de cunoastere este nelimitata insa viata inseamna actiune ; angajati in aceste actiuni unii se bazeaza pe instinct/scoala vietii iar altii pe cunostintele acumulate prin procesul de invatare.
    In ce ma priveste pe mine,prefer oamenii eruditi si entuziasti totodata.
    Putem invata si de la ,,restul’’ cate ceva insa nu este o optiune care sa ne caracterizeze ca fiind fiinte superioare in raport cu celelalte vietuitoare cu care impartim aceasta planeta.
    Felicitari pentru toate articolele !

Lasă un răspuns

Adresa ta de e-mail nu va fi publicată / Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!