3

Omida și fluturele

Așa cum absența căldurii face loc frigului, tot astfel absența binelui lasă loc răului. Nu există vreo stare intermediară în care niciuna dintre cele două forțe să nu existe. Însăși ignoranța, ca formă primitivă a lipsei binelui este prima dintre rele. Pentru această situație latinii spuneau „tertium non datur„ care s-ar traduce că nu există o a treia variantă. Bine și rău, yin și yang, succes și eșec, alb și negru, plin și gol – binele și răul se succed precum dealurile urmate de văi.

În fapt binele și răul sunt extremele aceleiași grile. Însă nu numai că se succed trecându-se de la o extremă la cealaltă, ci se și întrepătrund: în fiecare rău existând ceva bun așa cum și în ceva bun rezidă o sămânță a răului.

Despre Georg Friedrich Händel se știe că ajunsese la vârsta de 56 de ani în cea mai gravă situație atât din punct de vedere al sănătății, cât și al datoriilor. Moartea reginei și războiul cu Spania golise sălile de spectacol, iar creditorii îl hăituiau continuu. Situația lui deosebit de apăsătoare este cea care l-a determinat să rupă inițial scrisoarea ce conținea versurile piesei „Mesia” pe care o primise de la un bun colaborator al său și să se ducă direct la culcare. Plin de remușcări se ridică totuși din pat și se duce în camera de lucru unde reface scrisoarea, iar versurile îl mângâie și-l motivează. Plânge. Simte că Dumnezeu îi transmite un mesaj prin intermediul acelor versuri, ceea ce-l face să se apuce temeinic de lucru. La câteva luni nu numai că piesa este terminată, dar deja are loc o reprezentație la Dublin.

Iată că situația deplorabilă în care se afla compozitorul la momentul respectiv ca expresie a răului și eșecului reprezintă totuși impulsul ce-l face să se regăsească ca adresant al versurilor și îl determină să compună capodopera vieții sale ajungând astfel să atingă culmile succesului. Dacă nu ar fi cunoscut eșecul în forma lui cea mai gravă, s-ar mai fi regăsit în acele versuri sau ar mai fi pus atâta patos în lucrare?

Există așadar lucruri rele care ți se pot întâmpla și care se dovedesc în fapt a fi motoare spre realizări extraordinare dacă sunt folosite ca factori motivatorii. În fiecare rău se ascunde un bine și orice stare de rău și de eșec se poate metamorfoza în bine și în succes.

Problema insuccesului temporar este că nu-i putem înțelege rostul dearece nu putem vedea înrâurirea întâmplărilor viitoare din viața noastră. Doar atunci când reușești ceva și privești în urmă îți dai seama că de cele mai multe ori unele întâmplări absolut nefaste din trecutul tău au jucat rolul principal în atingerea acelui succes.

Aidoma unei omizi dăunătoare ce te scârbește până în adâncul ființei la atingere ei, așa este eșecul – nimeni nu-l vrea. Însă așa cum doar prin această etapă indezirabilă poate lua ființă un fluture minunat tot așa numai timpul poate revela adevăratele valențe ale unui insucces de moment.

Metamorfoza binelui în rău și a răului în bine în dimensiunea timpului este ilustrată cel mai bine în următoarea poveste populară chinezească:

Era odată un țăran chinez, foarte sărac, dar înțelept și care își lucra din greu pământul împreună cu fiul său. Într-o zi fiul îi spuse:
– Tată, ce necaz, calul a fugit și nu mai avem ajutor la muncă.
– Pentru ce numești asta necaz? răspunse tatăl. Să vedem ce ne aduce ziua de mâine.
După câteva zile calul reveni fiind însoțit de o minunată iapă sălbatică.
– Tată, ce noroc pe noi! Se bucură fiul.
– De ce numești tu asta noroc? răspunse tatăl. Să așteptăm să vedem ce ne aduce ziua de mâine.
Câteva zile mai târziu, fiul dori să încalece calul cel nou dar acesta, fiind încă sălbatic, se împotrivi și-l trânti la pământ, tânărul rupându-și un picior.
– Tată, ce necaz! Mi-am rupt piciorul!
– De ce numești asta necaz? Să vedem ce ne aduce ziua de mâine!
Câteva zile mai târziu, trecură prin sat trimiși ai regelui în căutare de tineri pe care să-i ducă la război. În casa bătrânului țăran, găsiră doar un tânăr cu piciorul rupt și îl lăsară în pace.
Tânărul înțelese atunci că nu trebuie să consideri ca absolute nici necazul, nici norocul, ci trebuie să-i dai răgaz timpului, ca să vezi dacă un lucru este bun sau rău…

Doar timpul va desluși cum un lucru bun care ni se întâmplă acum se dovedește a avea urmări dintre cele mai nefaste în viitor și tot astfel cum un lucru rău deschide calea spre lucruri minunate. Atâta doar să ai răbdarea și înțelepciunea să reziști tentației de a te lamenta și a da vina pe alții pentru necazul tău sau a cere mila și mângâierile celor din jur atunci când lucrurile devin grele.

„Așa cum medicina vindecă răul cu venin, înțeleptul extrage binele din orice rău.” (Cristian Petru Bălan – Cioburi de cristal). Eșecul devine o lecție necesară în atingerea succesului pentru că un necaz pe care îl biruiești îți poate aduce mult mai multe beneficii decât un lucru bun care ți se întâmplă din senin.

Steve Jobs spunea: „Nu am văzut asta atunci, dar faptul că am fost concediat de la Apple a fost cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat. Greutatea de a fi un om de succes a fost înlocuită cu ușurința unui începător, mai puțin sigur pe orice. M-a eliberat să pot intra în cea mai creativă perioadă a vieții mele. În următorii cinci ani am început să pun pe picioare o companie numită NeXT, o altă companie numită Pixar și m-am îndrăgostit de femeia care mi-a devenit soție. Pixar a creat primele filme animate pe calculator: Toy Story, este și acum cea mai de succes animație de studio din lume. Apple a cumpărat NeXT, m-am întors la Apple și tehnologia pe care o dezvoltam la NeXT este în centrul renașterii companiei Apple. Iar eu și Laurene am avut o familie minunată împreună.
Sunt aproape sigur că nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat dacă nu eram concediat de la Apple. A fost un medicament îngrozitor, dar cred că pacientul avea nevoie de el.”

Tot răul spre bine

În înțelepciunea populară se spune că „până ce nu dai cu capul de pragul de sus, nu-l vezi pe cel de jos.” Orice eșec deschide ochii și drumul spre noi oportunități, iar asta e de când lumea. Sau mai simplu se spune doar: „Tot răul spre bine”.

Un rău te întărește, îți crește toleranța la lucruri grele. Pe când ceilalți din jurul tău se vor opri și vor plânge la ușa care tocmai s-a închis în nas, tu vei merge mai departe, căutând alte uși deschise. Asta pentru că ai mai fost în această situație și jelitul la o ușă închisă nu ți-a adus nicio schimbare în viață. Ai învățat lecția.

Se spune că regula prostiei înseamnă să faci același lucru, așteptând rezultate diferite. Să-ți pierzi locul de muncă, să ți se năruiască afacerea, să ai o relație de cuplu proastă, toate sunt uși care ți s-au închis în nas și ai tot plâns la ele așteptând minuni. Dalai Lama spunea „Când pierzi în viață, nu pierde și lecția pe care viața a vrut să ți-o dea.” Așadar mergi mai departe pentru că acum ești mai puternic și mai înțelept. Dacă alegi să te oprești asta înseamnă renunțare și acceptarea definitivă a eșecului.

Partenerul de viață te tot înșeală dar tu speri să fiți cândva fericiți împreună? Vezi regula prostiei de mai sus. Învață lecția și nu mai plânge la o ușă închisă. Ai parte de insucces și de greutăți în viața profesională? Nu ești singurul. Nu mai fă atâta caz și mergi mai departe – viața va continua și cu bune și cu rele… și cu tine și fără tine!

Dacă ești determinat să fii fericit sau să ai parte de succes atunci trebuie să știi că este important să nu renunți la această determinare. Orice s-ar întâmpla tot vei găsi o cale spre a avea ceea ce îți dorești precum este o apă curgătoare care a fost blocată de o stâncă ce s-a prăvălit din senin – indiferent de cât de mare este obstacolul, apa tot își va găsi un alt curs spre câmpie.

Răul ca etapă naturală

Răul este rezultatul inevitabil al liberului arbitru. Ceea ce alegi și ceea ce aleg ceilalți oameni generează inevitabil o cantitate de rău. Ceea ce pentru un individ este un bine și un câștig, pentru altul este un rău și o pierdere. De exemplu, participarea la un maraton va avea întotdeauna un singur câștigător, iar asta îi transformă pe toți ceilalți în învinși. Dar această situație este cumva relativă, așa cum am demonstrat mai sus. Cum reacționezi tu în fața greutăților, a eșecului, a necazurilor este alegerea ta, iar asta face toată diferența.

Răul, eșecul, greutățile fac posibilă apariția binelui, a succesului, a împăcării ca răspuns la situația curentă. Căci, așa cum spuneam la începutul acestor rânduri, ce poate veni după un deal decât o vale și ce poate urma unei văi decât un deal? Iar de sus unde mai poți să mergi decât în jos, iar de jos unde mai poți merge decât în sus? Lucrurile bune și lucrurile rele vor continua să se succeadă în viața ta pentru că nimic nu este veșnic, iar singurul element de care poți fi sigur în lume este însăși schimbarea.

Eșecurile și necazurile, toate trec. Iar dacă acum se întâmplă ceva rău de ce să alegi să mai fii și deprimat pe deasupra accentuând efectele necazului? Oricum va trece. Într-adevăr nu poți să nu pui la inimă atunci când ceva rău se întâmplă dar cu exercițiu poți alege să arunci un ochi în viitor și să vezi fluturele în pofida omizii din fața ta. Când pierzi ceva, înveți să prețuiești și să te bucuri mai mult pe viitor și să apreciezi mai mult ceea ce ai, când greșești devii mai atent și mai înțelept în situații asemănătoare știind ce să faci de acum înainte – asta înseamnă să vezi fluturele din omidă.

Dacă relația de cuplu este un dezastru, cum poți să crezi că vei fi fericit trăind tot în nefericire? Dacă aici ai nefericire atunci doar mergând mai departe poți găsi fericirea. Și atunci de ce să mai fii trist? Caută-ți drumul spre câmpie precum pârâul de munte și nu încerca să elimini stânca din cale. Apei îi va trebui mii de ani pentru a o transforma în fire de nisip, iar tu nu ai atâta timp la dispoziție.

Ceea ce îți stă în putere este atitudinea ta. Se știe încă din vechime că fierul își câștigă duritatea prin călire. Adică este încins la temperaturi mari apoi răcit brusc. La fel și cu loviturile de ciocan repetate care așează metalul încins în ce mai dură configurație prin plieri și lovituri continue și îl scapă de impuritățile care i-ar fi slăbit rezistența. Astfel obținut, oțelul ajunge de 1000 de ori mai dur decât fierul pur. La fel sunt încercările la care viața îți dă șansa să te călești. Poți să le primești cu înțelepciune atunci când viața ți le oferă sau poți să alegi ca după două-trei lovituri să te dai deoparte și să rămâi doar o bară simplă de metal – să renunți definitiv.

Așadar, ce alegi să vezi: omida sau fluturele?