FLORIN OPREA . EU

Eu cu mine…

Liderii se nasc, nu se formează

Orice medic ginecolog poate să ne confirme faptul că liderii se nasc, nu se formează. Și asta pentru că atunci când se nasc, primul lucru pe care îl fac liderii nou-născuți este acela de a inspira pe cei din jurul lor, de a-i face să le urmeze crezul și visul lor. De cele mai multe ori la naștere țin și un discurs motivațional de mulțumire și încurajare pentru echipa medicală care a dus la bun sfârșit această misiune. Nici mămica nu este uitată pentru contribuția adusă la acest eveniment, mai ales pentru cele 9 luni de perfectare și de muncă asiduă. Inițiativa tăticului nu este nici ea de neglijat. Mulțumiri pentru momentul euforic și plin de inițiativă de acum 9 luni care s-a concretizat într-un măreț proiect.

Dus în secția de pediatrie acesta devine brusc busola celorlalți nou-născuți. Când acesta doarme, dorm și ceilalți. Când acesta mănâncă, mănâncă și ceilalți, iar când este vorba de luat vreo decizie importantă toți își îndreaptă privirea spre liderul nou-născut în așteptarea vreunui indiciu de poziționare în fața deciziei de luat.

Este mai mult decât clar: s-a născut un viitor lider.

Lăsând gluma deoparte este sigur un singur lucru: cu toții ne naștem cu aptitudini mai mult sau mai puțin dezvoltate, cu înclinații și talente diferite, cu un bagaj diferit transmis prin ADN-ul părinților noștri, însă niciunul dintre acestea nu poate determina sau nu poate sta la baza leadership-ului sau puterii de a-i inspira pe ceilalți.

De la naștere începe un lung proces de învățare și dezvoltare personală în care mediul, educația și experiențele personale ne hotărăsc soarta. Sunt talente care se pierd îngropate, neexersate, nedezvoltate. Sunt oameni care se nasc fără un talent deosebit într-un anumit domeniu, însă, prin muncă, ajung să strălucească.

În anii ‘90 psihologul K. Anders Ericsson a efectuat un studiu la Academia de Muzică din Berlin. El a împărțit violoniștii școlii în trei grupuri. În primul au fost introduși studenții cu potențial de a deveni soliști world-class. În al doilea grup au fost introduși studenții considerați buni, iar în al treilea cei care nu aveau potențial de a interpreta profesionist, care intenționau în schimb să devină doar profesori de muzică în școlile publice.

Toți au fost întrebați același lucru: în timpul întregii cariere, de când ai pus mâna prima dată pe vioară, câte ore ai exersat?

Toți au început să cânte la aceeași vârstă, 5 ani. În primii ani exersau 2-3 ore pe săptămână. Diferențele dintre ei au început să se vadă de la vârsta de 8 ani, când cei mai buni au început să exerseze mai mult decât toți ceilalți: 6 ore pe săptămână la 9 ani, 8 la 12 ani, 16 la 14 ani, crescând frecvența până la vârsta curentă, ajungând la peste 30 de ore pe săptămână. De fapt, până la vârsta de 20 de ani toți cei foarte buni ajunseseră să aibă 10 000 de ore de exercițiu. În același timp, studenții buni aveau 8 000 de ore iar cei mai slabi 4 000. Studiul a fost repetat și la pianiști, cu rezultate similare.

Lucrul care uimește la studiul lui Ericsson este că nu au reușit să găsească niciun talent nativ care să fie în top fără să exerseze la fel de mult ca ceilalți, sau unul foarte muncitor dar cu mai puțin talent, care să nu fie între primii.

Thomas A. Edison spunea „Geniu este 1% inspirație și 99% transpirație”. După cum am văzut nu este nimic mai adevărat. Iar dacă genialitatea într-un anumit domeniu poate fi dobândită printr-un efort continuu, prin muncă asiduă, atunci de ce nu s-ar întâmpla acest lucru și cu leadership-ul?

Istoria ne vine iarăși în sprijin.

Mahatma Gandhi

În copilărie a fost foarte fricos. Îi era frică de întuneric, chiar în propria casă. Se temea de fantome și de șerpi. La școală nu a strălucit, fiind certat de învățător pentru că nu a putut să despartă cuvinte în silabe în cadrul unei inspecții.

Totuși a reușit să conducă pe indieni printr-o luptă non-violentă de eliberare împotriva asupririi engleze, a reușit să devină un model de moralitate fiind considerat unul dintre cei mai mari gânditori și învățători ai lumii.

Adolf Hitler

Certificatele școlare îl prezintă pe Adolf Hitler mai degrabă ca pe un elev mediocru, fiind notat cu calificativul „insuficient”. După terminarea școlii a vizitat Viena, apoi s-a reîntors la Linz, unde visa să devină artist. Dorea să studieze pictura, pentru care avea ceva aptitudini, dar a căzut de doua ori la examenul de intrare la Facultatea de Belle Arte. Câțiva ani a dus o viață singuratică și izolată, câștigându-și cu greu traiul din pictarea de cărți poștale și a unor reclame, mutându-se dintr-o pensiune municipală în alta.

La recrutarea pentru serviciul militar austriac, din februarie 1914, a fost declarat inapt din cauza lipsei de vigoare fizică.

adolf-hitler

Cu toate acestea ajunge cancelar al Germaniei în 1933, iar din 1934 conducător absolut (Führer) al Germaniei. Ajuns la putere în 1933, liderul mișcării naziste, Hitler, a dus o politică de pregătire și de declanșare a unuia dintre cele mai oribile evenimente ale omenirii: al Doilea Război Mondial.

Cu toate că mesajul lui nu a fost unul pozitiv, a reușit să mobilizeze masele demonstrând încă o dată că un lider poate influența adepții atât în scop pozitiv cât și negativ, „magnetismul” funcționând pe aceleași reguli.

Winston Churchill

Independent și rebel din fire, Churchill nu se descurca prea bine la școală, motiv pentru care era pedepsit.

Mulți autori din anii ’20 și ’30, înainte ca înregistrarea audio să devină o obișnuință, menționau că Churchill se bâlbâia des, fiind și sâsâit, Churchill descriindu-se el însuși ca având un „impediment în vorbire” pe care încerca să-l depășească. Purta o proteză special proiectată pentru a-l ajuta să-și depășească impedimentul.

În ciuda tuturor acestor lucruri Winston Churchill ajunge să fie apreciat ca unul din cei mai mari lideri de război ai secolului.

Martin Luther King Jr

Frecventează cursurile Colegiului Morehouse, care era în sudul SUA singura școală superioară pentru cei de culoare.

La îndemnul părinților și al foștilor profesori, intră la Crozer Theological Seminary din Chester, Pennsylvania, pentru a studia teologia. În această perioadă citește pe Aristotel, Platon, John Locke, Jean-Jacques Rousseau, Henry David Thoreau, Walter Rauschenbusch, lecturi care îi vor influența gândirea și activitatea de viitor predicator:

„Predica este pentru mine un proces dual. Pe de o parte mă străduiesc să schimb sufletele tuturor indivizilor pentru ca și societatea să se modifice. Pe de altă parte trebuie să modific întreaga societate pentru ca și în sufletul individului să apară o schimbare. De aceea trebuie să mă ocup de șomaj, sărăcie și nesiguranță economică.”

Liderii se nasc? – nimic mai fals

„Fiecare soldat poartă în ranița sa un baston de mareșal” – spunea Napoleon Bonaparte. Acest lucru rămâne valabil până în zilele noastre.

Nu este important când iei decizia de a deveni un lider ci important este să iei acea decizie dacă îți dorești acest lucru. Nu trebuie să ai o poziție de conducere pentru a fi un lider, pentru a-i inspira pe cei din jurul tău. Nu trebuie să poți abuza de putere pentru a-i face pe ceilalți să te urmeze, ci actul de a te urma trebuie să fie unul voluntar. Să fii lider înseamnă să-i faci pe ceilalți să te urmeze în mod natural – să-și dorească cu toată ființa să-ți urmeze îndemnul, calea și exemplul tău.

Asta poate să te ajute în orice situație: de la a avea succes cu echipa de muncitori care îți renovează casa, până la a-ți convinge copilul să meargă în fiecare dimineață la grădiniță.

Nici nu mai vorbim de colectivul de la muncă unde toată lumea ia în considerare opinia ta în orice problemă. Dacă ai și o poziție de conducere cu atât mai bine…

Provocare – Liderii se formează

Participă la cursul nostru de leadership – un curs care nu răspunde la întrebarea ce este? ci mai degrabă răspunde la întrebarea cum se face?

Florin Oprea

leadershipmanagementmotivațional

Florin Oprea Florin Oprea • 30 august 2012


Următorul articol

Lasă un răspuns

Adresa ta de e-mail nu va fi publicată / Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii