FLORIN OPREA . EU

Eu cu mine…

magie

Când lipsa de control poate fi bună

Orice om simte nevoia de stabilitate și control. De garanția confortului fizic, social, emoțional și spiritual. Nevoia de control apare ca o anumită siguranță și predictibilitate a ceea ce urmează să se întâmple în viața noastră și în jurul nostru.

Nevoia de siguranță este atât de puternică și înrădăcinată în natura umană încât Abraham Maslow nu a putut să o ignore, ci a așezat-o în renumita sa piramidă imediat după nevoile primare, considerând-o astfel aproape general resimțită de orice individ și în același timp deosebit de puternică în intensitate.

Controlul, faptul de a ști ce urmează să se întâmple și de a ne poziționa din timp în concordanță cu evenimentele viitoare, ne aduce liniște sufletească. Ne place să știm ce urmează să se întâmple pentru că ne face să ne simțim stăpâni pe situație, că deținem controlul. Pe de altă parte, neliniștea, ca sentiment, este legată doar de incertitudinea și lipsa de predictibilitate a celor viitoare. De aceea istoria omenirii este plină de pseudoștiințe care au încercat și încă mai încearcă să prezică și chiar să influențeze viitorul. Aceste obiceiuri s-au născut din profunda nevoie de siguranță și de anticipare pe care o manifestă specia umană.

Cu toate acestea, tot simți că nu vrei să știi cu certitudine ce sex va avea copilul tău dinainte de naștere, nu vrei să știi ce șiretlicuri ieftine stau în spatele unui număr inexplicabil de magie, nu vrei să știi dacă este câștigător sau necâștigător biletul tău la loto din chiar clipa în care l-ai cumpărat, nu vrei să știi cum se va termina cartea pe care tocmai o citești încă de la primul capitol și cu siguranță nu vrei să știi clipa în care vei muri… „A cunoaște sfârșitul înseamnă a muri într-una” spunea pe bună dreptate Publilius Syrus.

Ne place ca totul să fie controlabil. Dar nu putem trăi cu adevărat fără emoția surprizei și a spontanului.

De ce ne plac lucrurile live? De ce este mai interesant un film la TV chiar dacă este vechi, plin de publicitate în defavoarea DVD-urilor cu filme pe care nici nu ai apucat să le vezi? Pentru că se întâmplă acum și nu ai control asupra lui. Nu-i poți pune pauză când vrei, cumva te ține legat, conectat, angajat. Este precum viața. Nu poți pune pauză când vrei, ea curge fără acordul tău explicit. Precum transmisia unui spectacol, a unei emisiuni de divertisment sau a unui film: emisia curge, programul canalului respectiv se desfășoară în afara controlului tău, iar dorința ta de a nu rata cumva vreun moment important te ține alert.

În iunie 2011, postul de televiziune norvegian NRK a transmis live călătoria navei de coastă Hurtigruten pe un traseu de aproximativ 3.000 de km de la Bergen la Kirkenes timp de 5 zile și jumătate în ceea ce a devenit cea mai lungă emisiune TV din acele timpuri. În acest scop au folosit 11 camere de luat vederi, unele de mare putere, pentru a surprinde peisajele și oamenii de la țărm care din când în când făceau cu mâna către ambarcațiune sau afișau pancarte cu mesaje, știind că mesajele lor au șansa să apară în direct la televizor. Au numit acest tip de emisiune Slow TV pentru că, pe de o parte nu se întâmpla nimic deosebit, iar pe de altă parte lucrurile se desfășurau în timp real, ceea ce lua destul de mult timp.

Deși postul de televiziune se plasa în tot timpul în coada clasamentelor naționale ca audiență, iar emisiunea de mai devreme nu prezenta niciun fir al unei povești, fără scenariu sau dramă, fără puncte culminante sau intrigi, rezultatele au fost mai mult decât șocante: 3,2 milioane de norvegieni au privit emisiunea din cei aproximativ 4,8 milioane cât reprezintă toată populația țării. Unii telespectatori au declarat că nu și-au folosit patul pentru a dormi în el timp de 5 zile cât a durat emisiunea, ci au continuat să privească din teama de a nu pierde nimic în cazul în care totuși s-ar întâmpla ceva.

Lipsa de control pur și simplu te face să te bucuri mai mult de fiecare moment și de potențele ascunse în el.

Imaginează-ți dacă ai avea control absolut asupra vieții tale și a celor din jur. Să fii un zeu. Ce ți-ai dori? Bogăție? Dorința îți este îndeplinită. Un corp perfect și sănătos? Rezolvat. Celebritate? Putere? Le ai. Ce-ți mai dorești? Lumea să te adore, să te iubească necondiționat, să te respecte și să te asculte fără ezitare? Toate le ai.

Cât timp crezi că ai putea fi fericit?

Ca într-o cursă la care participi însă din cadrul căreia dispare orice obstacol, dispar toți adversarii și pe deasupra mai ești declarat automat câștigător al cursei și deținătorul unicului record mondial fără să parcurgi nici măcar un pas. Ce satisfacție ai putea avea? Știu, poate fi distractiv pentru prima oară, dar apoi… ce sens ar mai avea?

Sau atunci când privești un meci de fotbal la televizor și cineva îți spune scorul final și, mai mult, faptul că este în reluare. Ce farmec mai are și ce emoții mai poți încerca? Știu, toți îi urâm pe cei care ne spun că au văzut filmul la care tocmai ne uităm și încep să ni-l povestească neinvitați.

Atotcunoașterea și atotputernicia sunt atribute divine. Să nu știi tot și să nu controlezi absolut tot nu numai că este uman, ci este atât de bine! Mă gândesc cât de greu e să fii Dumnezeu în aceste condiții.

Poți să ai o zi excelentă de pescuit în natură fără să știi vreodată că în acel lac nu există de fapt niciun pește, iar trăsăturile ocazionale erau generate de hazard sau alte vietăți din apă. Fiorul așteptării și al incertitudinii au umplut clipele pe care altfel certitudinea le-ar fi transformat în chin.

Avem nevoie de surpriză și de imprevizibil în viața noastră ca să simțim că trăim. Fericirea și bucuria nu vin niciodată programate, ci sunt legate cumva de lipsa de control și de lipsa de anticipare. Fără această stare de lipsă a controlului absolut nu ar mai exista intrigă, nici punct culminant și nici vreun sfârșit neașteptat al poveștilor, ar dispărea pentru totdeauna misterul sau magia din viața noastră.

Lipsa de control poate fi bună? Cu siguranță, însă doar în doze mici precum un condiment și doar dacă această lipsă de control se atașează unui fir de poveste pentru a-i da acel element surpriză de care avem nevoie zi de zi. Prea multă, lipsa de control poate degenera în abandon și deznădejde simțindu-ne ca o bărcuță în mijlocul unei furtuni pe ocean, fără să putem lupta sau anticipa ceva. Prea puțină, în detrimentul unui control excesiv, lipsa de control poate degenera în negativism, neîncredere și paranoia. Este rolul tău să ajustezi dozele potrivite.

Ca să te poți bucura de magie, trebuie să-i permiți să existe. Nu o diseci sau o analizezi bucată cu bucată. Trăiește clipa. Lasă-te surprins de ce se poate ascunde în ea și nu-ți dezlipi ochii de la filmul vieții tale. Nu vei ști niciodată ce poți rata dacă te uiți în altă parte.

Florin Oprea

Sursa foto: sammycortino.com

dezvoltare personală

Florin Oprea Florin Oprea • 9 aprilie 2015


Articolul precedent

Următorul articol

Lasă un răspuns

Adresa ta de e-mail nu va fi publicată / Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii