FLORIN OPREA . EU

Eu cu mine…

Când viața nu-ți zâmbește...

Când viața nu-ți zâmbește…

Ai obosit de atâtea probleme? Probleme la serviciu, probleme acasă, până și cu tine însuți nu te mai înțelegi câteodată. Simți că ai nevoie să stai puțin deoparte, să te retragi din calea lor, în așa fel încât să nu te atingă nimic? Să te lase toată lumea în pace. Să-ți tragi puțin sufletul. Să ai un loc în care să te poți ascunde ca-n copilărie și să ieși după ce-a trecut supărarea…  Atunci am două vești să-ți dau, una bună și una rea. Sper ca până la sfârșitul acestor rânduri vestea bună să ți se pară rea, iar cea rea să fie cea bună. Să le luăm pe rând.

Vestea bună este că există locuri aparte pe acest pământ unde problemele se risipesc ca prin farmec, locuri în care nu te mai poate atinge vreo astfel de îngrijorare. Nu îți trebuie pregătire specială pentru a beneficia de o adevărată relaxare și nici bilete business class. Un astfel de loc este doar cimitirul.

Vestea rea este că problemele nu te vor ocoli atâta timp cât vei trăi. Până la ultima ta suflare problemele te vor pândi din umbră, gata să te pună la pământ.

Asta îmi aduce aminte de prima mea mașina care nu era nimic altceva decât o vechitură. Despre ea obișnuiam să spun că nu te lasă niciodată la greu… te lasă când îți e lumea mai dragă. Acestea sunt problemele. Apar atunci când crezi că lucrurile au revenit la normal. Exact atunci când te ridici pentru o gură proaspătă de aer, te trag cu tărie la fund. Cumplit?

Fă un pas în spate din punct de vedere mental și hai să reevaluăm situația.

În primul rând trebuie să înțelegi că fiecare problemă este o provocare, o enigmă ce așteaptă să fie rezolvată. Imaginează-ți viața fără astfel de provocări. O viață perfectă, fără suișuri, fără coborâșuri, ca o autostradă lungă și fără nicio curbă. Aș zice mai mult plictisitoare decât perfectă. Așa-zisele probleme sunt aici să simți cu adevărat ce înseamnă să trăiești, ce înseamnă să treci de la agonie la extaz și invers. Asta pentru că fără văi nu ar mai exista dealuri, iar viața nu este perfectă – din fericire!

Fără momentele grele din viață nu apreciem la justa valoare momentele fericite. Fără moarte nu apreciem viața, fără pierderi nu apreciem ceea ce avem. Problemele sunt acele dușuri reci ale vieții care te fac să iubești și mai mult, să te bucuri mai mult, să fii mai înțelept. Aidoma soldatului care a văzut atâtea grozăvii încât, pentru el, raiul este simplul fapt că stă pe verandă și privește soarele cum apune, iar copiii încă se zbenguie și se opun din răsputeri să meargă la culcare. Gălăgia, râsetele necontenite și soția care încercă să folosească ultima resursă de autoritate ar scoate din apele lui pe oricine, dar nu pe el. El este în rai acum. Glasurile copiilor care fac ultimele împotriviri chicotind sunt mângâieri pentru urechile lui. Sunt glasuri de îngeri. Este în rai pentru că își imaginează cum ar fi fost să nu fi supraviețuit… Este în rai.

De ce oamenii apreciază o relație abia după ce se despart? De ce oamenii mai regretă pe cei plecați de lângă ei chiar și dacă asta se petrece după mulți ani pe care i-au petrecut împreună? De ce or fi risipit timpul în relații superficiale, pline de orgolii și conflicte stupide, fără să spună acele cuvinte care ar fi avut cu adevărat sens?

Emil Cioran spunea că „stânjeneala pe care o simțim în fața unui om ridicol vine din imposibilitatea de a ni-l închipui pe patul de moarte.” Câtă înțelepciune! Dar tocmai de asta ducem lipsă, de înțelepciunea de a vedea lucrurile ce trebuie văzute atunci când încă mai sunt și cât timp încă mai suntem aici să le putem vedea. Dar înțelepciunea nu vine pur-și-simplu odată cu trecerea timpului, ci vine odată cu experiența înfruntării problemelor. Doar ele ne fac vederea mai clară, mai ageră, mai pătrunzătoare.

Încercările nu numai că fac parte din viață ci încercările sunt viața însăși, iar asta a fost așa dintotdeauna. Până și în Biblie ni se spune cum Adam a primit singura regulă pe care trebuia să o respecte. Nu a avut două, nici zece porunci, ci Dumnezeu i-a dat una singură: „Din toți pomii din rai poți să mănânci, iar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit!”. Și ce-a făcut Adam? A încălcat-o. Regula în sine nu avea nimic extraordinar – era doar o încercare la care era supus. Adam era atunci nemuritor, însă se cădea oare ca omul să câștige nemurirea fără să fie încercat? Recompensa ascultării era starea de fericire, de comuniune cu Creatorul și de nemurire. Dacă încercarea îl învingea primea moartea, iar Adam s-a lăsat înfrânt de prima problemă consemnată în istoria omenirii, dând cu piciorul răsplății ascultării.

În spatele fiecărei încercări de zi cu zi, în spatele fiecărui obstacol stă o răsplată. Fiecare așa-zisă problemă vine la pachet cu o recompensă. Cu cât este mai mare provocarea, cu atât câștigul este mai mare.

Primești răsplata doar dacă ești determinat să ieși victorios, iar pentru asta nu există vreo altă cale decât înfruntarea. Pentru că, ei bine, problemele nu sunt simple provocări pe care le accepți sau treci mai departe, nu este suficient să închizi ochii ca să dispară, ci înfruntarea este una eminentă, iar asta te înfricoșează cel mai tare.

Dar ține minte: orice nu poate fi evitat, merită îmbrățișat! Oprește-te din fugă, oprește-te din a te ascunde, din văicăreală. Oprește-te din a-ți plânge de milă și regrupează-te, pregătește planul de contraatac, folosește timpul în favoarea ta. Mai devreme sau mai târziu va trebui să o înfrunți. Atunci de ce mai târziu și nu acum? Alege să lupți, alege să nu să fii un vânat, alege victoria!

Ai de gând să culegi roadele victoriei și să transformi problemele în experiențe pozitive, creatoare, aducătoare de înțelepciune și echilibru spiritual? Luptă!

Meriți să fii la pământ, fără curajul de a te mai ridica? Sau meriți să fii triumfător, să te bucuri de recompensă? Alege! Odată ce te lași doborât de probleme sunt șanse mici să-ți revii rapid sau să-ți mai revii vreodată pe de-a întregul. Stima de sine va fi făcută praf, iar orice altă provocare te va face să te ascunzi din fața oricărei oportunități în viață. Cu sufletul schilodit de înfrângere, vei accepta din ce în ce mai ușor alte și alte înfrângeri, până ce viața te va pune definitiv la pământ, până ce te va transforma într-un ratat.

Alege recompensa victoriei, alege atitudinea învingătorului. Alege să învingi și nicio altă problemă nu o să mai poată să-ți țină piept… ai mai învins în trecut, e floare la ureche!

De acum înainte, când ai o problemă în viață, vezi partea bună a lucrurilor. Fiecare problemă pe care o primești, este în esență un omagiu adus vieții însăși, care îți dă astfel oportunitatea să devii mai puternic, să-ți clădești un caracter de valoare. Iar dacă problemele se dovedesc a fi cu adevărat grele, zâmbește. În spatele lor sunt recompense pe măsură. Crezi ca tu nu meriți recompense mari?

John Ruskin îi scria tatălui său în 1863 din aventurile sale de prin munții Alpi: „Efectul moral al pericolului este unul foarte curios, dar ceea ce am aflat este că dacă ajungi într-un loc periculos și te întorci, cu toate că probabil a fost foarte corect și înțelept să procedezi astfel, caracterul tău suferă o ușoară deteriorare; ești mai slab, mai lipsit de viață, mai efeminat, mai supus patimilor și greșelilor în viitor; în timp ce, dacă înfrunți pericolul, deși în aparență poate fi un gest greșit și chiar nebunesc, în urma acestei confruntări vei ieși un om mai puternic și mai bun, pregătit pentru orice fel de muncă și încercare, și nimic în afară de pericol nu produce acest efect” (Mountains of the Mind: Adventures in Reaching the Summit – Robert Macfarlane). Mult mai târziu, Friedrich Nietzsche avea să sintetizeze simplu, același efect al înfruntării problemelor în viață: „ceea ce nu te omoară, te face mai puternic”.

Dumnezeu nu îți da mai mult decât poți duce, iar dacă problemele tale sunt mari, asta înseamnă că și El are mare încredere în tine. E timpul să ai și tu aceeași încredere.

Buddha ne spune: „Să ne ridicăm și să fim recunoscători pentru că, chiar dacă nu am învățat multe astăzi, măcar am învățat puțin, și dacă nu am învățat puțin, măcar nu ne-am îmbolnăvit, iar dacă suntem bolnavi, cel puțin nu am murit; așadar, să fim recunoscători.”

Fii recunoscător pentru orice șansă ți se oferă în a înfrunta problemele, în a deveni mai bun. Fii recunoscător pentru că ai ocazia să mai poți înfrunta probleme. Fii recunoscător vieții.

 

Probleme? Să vină!

Sunt pregătit.

Florin Oprea

dezvoltare personalămotivațional

Florin Oprea Florin Oprea • 1 iulie 2014


Articolul precedent

Următorul articol

Lasă un răspuns

Adresa ta de e-mail nu va fi publicată / Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii