FLORIN OPREA . EU

Eu cu mine…

Șah și mat

Te uiți peste tabla de șah și pentru următoarea mutare alegi o piesă parcă mai mult la întâmplare decât cu o viziune clară asupra a ceea ce urmează să faci, dar ar putea fi la fel de bine și din obișnuință. Încropești o strategie doar așa, ca să fie una și muți oarecum hotărât. Piesele sunt aproape toate la locul lor, în deplină siguranță, ceea ce face ca miza jocului să nu te apese cu nimic. Cu timpul te tot uiți la piesele scoase la înaintare și, odată ce sunt tot mai expuse, le tot verifici și tot iterezi strategii și posibile mutări.

Te-ai gândit vreodată că focus-ul tău poate fi greșit? Sau că duci bătălii în viață în care te-ai aruncat la un moment dat dar care nu-și mai au rostul acum? Știu că părinții te-au bătut la cap să-ți găsești o slujbă care de altfel nu-ți plăcea, ci doar așa, ca să intri și tu „în rândul lumii”. Și ai mutat. A fost bine pentru un debut, dar ce nu înțeleg eu e de ce ai stat atât sau încă mai stai într-o slujbă care nu-ți aduce nicio satisfacție?

Ești într-o relație, însă nimic nu mai e cum trebuie, iar tu ești singura persoană din cuplu care încercă să cosmetizeze relația „de ochii și gura lumii”? Pentru ce mai lupți împotriva voinței celuilalt și chiar și a propriei tale voințe? Doar ca să fii una dintre acele persoane care le reproșează viitorilor copii că s-a chinuit cu partenerul de cuplu numai pentru ei și că ei sunt cumva răspunzători pentru eșecul din viața sentimentală? Te tot uiți la piesa asta scoasă la înaintare și te chinui să o salvezi cu orice preț.

Duci în suflet poverile unor vendete personale, a unor „lasă că le arăt eu lor” sau a unor „mi-a zis că nu sunt în stare de asta”? Lasă un pic greutatea ego-ului deoparte. Și dacă tot te simți bine așa, îți propun să-ți continui călătoria fără această greutate pe umerii tăi.

Asta nu înțeleg. Oamenii se aruncă în viață în bătălii mărunte, pierzând pe termen lung războiul. Pentru că nu toate piesele de pe tablă trebuie salvate. Poți să câștigi bătălii și dacă îți pui ambiția poți salva orice piesă de pe tablă. O, da. Le poți demonstra tuturor celor din jur că poți supraviețui o viață întreagă într-o carieră nedorită dar bine „cotată” de ceilalți, că poți sta într-o relație care nu a mers și nu va merge niciodată, că poți realiza obiective care nu-ți aparțin și că nimeni nu mai e ca tine sub soare.

Sau poți câștiga mici bătălii de dragul victoriei capturând câte o piesă adversă, pierzând în același timp o alta mai importantă, iar în locul bucuriei și în locul beției câștigului să guști amărăciunea pierderii sau a deșertăciunii victoriei. I-ai demonstrat prietenului tău într-o discuție epopeică faptul că nu are dreptate, iar în victoria ta l-ai terfelit și ai capturat piesa adversă. Dar în locul bucuriei ai gustat amărăciunea pierderii unui prieten pentru totdeauna. Halal victorie.

Ca o tablă de șah, aceasta este viața. În acest joc însă nu întinzi capcane, nu ademenești adversarul în bătălii ușoare pe care le poate câștiga ușor în timp ce tu îți urmărești strategia pe un alt front. Însă de un singur lucru poți fi sigur: că în mod regulat se scurge timpul și, pregătit sau nu, trebuie să faci mutarea. Pur și simplu nu poți sta pe loc.

Despre pioni am tot vorbit. Dar unde se duce bătălia adevărată și decisivă din viața ta? Care este regina atât de puternică și care este regele pe care trebuie să-l aperi cu orice preț?

Să fie oare regele sănătatea ta, timpul tău, familia ta sau propria ta viață? Să fie oare toate acestea acele lucruri fără de care nimic nu ar mai avea rost? Și atunci ce faci cu el? De ce e în mijlocul luptei? De ce familia stă între tine și serviciu, de ce nu ai grijă de sănătatea ta, de ce ai timp pentru alții, iar de tine nu ai timp să simți că trăiești, să te îngrijești, să te bucuri, să fii fericit? Este o singură partidă, ține minte. Nu există dreptul la revanșă, iar jocul a început de ceva vreme. Este singura ta partidă. Este singura ta viață.

Dar regina… cine este regina? Cine este brațul tău puternic? Ce talente și aptitudini ai pentru a ieși la atac precum cu o regină? De ce o ții la locul ei, nemișcată? Ieși cu ea la atac. Grozavă armă ar fi și ce victorie strașnică ți-ar aduce. Ce planuri, ce obiective și ce visuri ții ascunse de atâta vreme fără să faci vreo mutare?

Ai căzut pe gânduri… Dar adevărata întrebare ți-ai adresat-o?… Pentru că adevărata întrebare este: împotriva cui joci tu partida vieții tale?

Căci de multe ori confunzi tabla de șah și adevărata miză cu conflictele de la serviciu, cu șicanările cu prietenii și cu rudele tale, cu obiectivele pe care le urmărești cu încrâncenare și care nici măcar nu-ți aparțin și în care nici măcar nu crezi sau cu strategiile de a impresiona oameni care nici măcar nu-ți plac cu adevărat. Muți prostește, stai cu ochii pe pioni. Pur și simplu anumiți pioni nu merită atenția ta, obișnuiește-te cu ideea aceasta. Pentru că soarta războiului se poartă altundeva.

Victorios sau nu, sfârșitul jocului îi va găsi pe acești pioni în mare parte tot pe tabla de șah. Aceleași conflicte se vor derula și după ce nu vei mai fi, aceleași probleme vor exista și fără să te mai aibă prins pe tine ca-ntr-un năvod. La serviciu activitatea va merge înainte și fără rezultatele tale incredibile și nici măcar numele nu ți-l va mai ști nimeni după o vreme. Acestea toate sunt pionii pe care stai cu ochii cât cepele, dar ceea ce nu realizezi acum e că după ce vei fi terminat partida, cei mai mulți vor rămâne tot acolo pe tablă, cu sau fără tine. Viața va merge înainte.

Te mai întreb: cine este de partea cealaltă? Cine mută cu negrele?

Ești tu. Da, chiar tu. Tu muți serviciul prea aproape amenințând regele și forțând regina să bată în retragere. Tu pierzi din ochi sănătatea și pe cei dragi alergând ca prin ceață după himerele corporatismului modern. Tu pierzi mutare după mutare încercând să faci ceva cu pionii, în timp ce regele și regina stau nemișcați, unul lângă altul de la începutul partidei.

Bătuți cu propriile arme, cu propriile mutări, cu propriile piese – așa se termină pentru cei mai mulți partida vieții. Cu ochii prinși între atâția pioni nu apucă să strălucească. Nu apucă să se simtă regi ai propriei partide.

Puțin mai lipsește până când va trebui să muți din nou. Oare ce vei alege să muți?

Și nu peste mult timp partida se va termina. Cum alegi să se termine? Vor bate albele sau vor bate negrele?

Florin Oprea

sursa foto

dezvoltare personalămotivațional

Florin Oprea • 14 iunie 2015


Articolul precedent

Următorul articol

Lasă un răspuns

Adresa ta de e-mail nu va fi publicată / Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii