1

Viața, ca doi plus doi

Mama are cu 21 ani mai mult decât copilul său, iar peste 6 ani copilul va fi de 5 ori mai tânăr decât mama. Întrebare: unde este tatăl? :)

 ★ ★ ★

Mi-a plăcut matematica în școală. Mi-a plăcut pentru că a fost un fel de colecție de ghicitori populare. Știi tu, cele pe care încercam să le dezlegăm când eram de-o șchioapă, de genul: „Merge, merge, greu ajunge / Are coarne, dar nu împunge / E ghebos și e fricos / Și când pleacă la plimbare / Își ia casa în spinare.” – (melcul). Problemele de matematică, aidoma ghicitorilor, îți dau toate datele necesare, iar din acest moment depinde doar de imaginația ta cum pui cap la cap informațiile și cum rezolvi acest puzzle. Dar ideea principală este că ai avut întotdeauna la dispoziție toate piesele necesare.

O problemă de matematică este ca o provocare. Însă cea mai importantă parte este satisfacția ce vine odată cu rezolvarea ei, căci întotdeauna aceasta din urmă este cu mult peste efortul depus în a-i da de cap. De fapt, cu cât problema este mai grea, cu atât mai puternică este satisfacția și bucuria dezlegării ei.

Dar oare nu astfel sunt și obstacolele și problemele în viață? Niște ghicitori la care nu avem încă răspunsul?… Probleme ce așteaptă rezolvarea, noi înșine având la dispoziție în schimb de la bun început toate piesele necesare, fie că le vedem sau nu, și a căror rezolvare ne face să ne simțim bine, împliniți, hrănindu-ne imaginea de sine și ideea de succes personal? Și nu cu cât acestea par mai greu de depășit, dincolo de ele ne așteaptă satisfacția dezlegării enigmei de mii de ori mai puternică decât efortul depus în depășirea obstacolului?

Precum în matematică, în realitate nu toate problemele vieții sunt atât de complicate pe cât credem sau pe cât vrem noi să dramatizăm. Uneori rezolvările sunt atât de evidente încât… nu le vedem! „O fată moare și este îngropată pe un deal cu șapte plopi. De ce?” – ne întreabă o vorbă veche. „Pentru că acolo este cimitirul” – vine răspunsul potrivit. La fel de bine îmi vine în minte inventatoarea ștergătoarelor de parbriz. Deși tramvaiele și automobilele erau în plină dezvoltare de zeci de ani, abia în 1903 a fost nevoie de o femeie să observe faptul că vatmanul tramvaiului în care călătorea era nevoit să deschidă din când în când geamul în plină iarnă și să curețe în mers parbrizul de zăpadă, lăsând astfel frigul de afară și umezeala să intre înăuntru. Nevoia exista, însă nu și soluția, deși acum pare atât de evidentă… Iar inventatorul nu era nici măcar șofer! Datele problemei se aflau chiar în fața lor, tot ceea ce era nevoie era doar a fi puse cap la cap și a rezolva acest puzzle.

Astăzi, tot ceea ce ne înconjoară reprezintă soluțiile celor dinaintea noastră la problemele aparent fără soluție din acele timpuri. Privindu-le, acum ni se par simple și chiar am putea crede că, dacă le-am putea șterge din memoria colectivă, aceste soluții lăsate nouă moștenire s-ar inventa instantaneu. Dar istoria ne demonstrează contrariul. Privind în urmă, în trecut, este simplu să ne adăpăm din ideile altora și să ni se pară simple pentru că acum le cunoaștem, dar privind înainte, spre viitor, curajul și imaginația ne părăsesc. Ni se pare de fiecare dată că nu mai sunt prea multe de făcut, iar ceea ce era de inventat s-a inventat. Ciudat, același lucru îl spunea Charles H. Duell, Înalt Comisar al Biroului pentru Patente al SUA: „Tot ceea ce se putea inventa s-a inventat deja”. Iar asta în anul 1899… și mai lucra și în locul unde vedea tot felul de invenții!

Poate că și noi, zi de zi, ne aflăm în aceeași situație de a scoate din când în când capul pe geam și să ștergem cu mâna zăpada de pe parbriz pentru a putea vedea înainte, în timp ce soluția este atât de simplă și se află chiar în fața noastră. Indiferent că e o problemă ce ține de serviciu, de carieră, de viața de cuplu sau de visurile tale, privește problema în față și ai încredere că o vei depăși. Nu trebuie să te lupți cu ea, ci trebuie să-ți găsești doar încrederea în propria imaginație că-i vei da de cap într-un final. Uneori este suficient să faci un pas în spate și să reevaluezi situația. Să privești din afara vâltorii cu care necazurile și obstacolele tind să te prindă. Lucrurile o să fie mult mai clare, iar contextul cu totul schimbat.

Nu dramatiza. Oamenii tind să dramatizeze în fața unei probleme. Oamenii tind să ia decizii definitive pentru probleme temporare, precum sinucigașii. Există o capacitate maximă de stres și frustrare de care este capabil un om, iar acesta are tendința să o proiecteze la maximum asupra situației actuale prin care trece. De aceea necazul actual este întotdeauna cel mai mare necaz pe care i se pare că l-a avut vreodată. Tocmai de aceea există adolescenți care se sinucid pentru un simplu examen picat, de aceea oamenii fac gesturi extreme în cazul despărțirii de persoana iubită sau își pun capăt vieții pentru o afacere ratată. Pentru că proiectează întreaga atenție asupra a ceea ce nu contează cu adevărat, uitând să facă pașii necesari în spate pentru a privi întregul peisaj și context. A renunța este o decizie definitivă, pe când problemele sunt însă temporare. Oricare ar fi obstacolul din drumul tău, nu este un capăt de țară și nu este sfârșitul lumii!

Dar tot de la acei oameni care au apelat la suicid și care cumva i-au supraviețuit poți învăța că au putut ulterior acelui episod să vadă lucrurile altfel, ca fiind născuți din nou. S-a schimbat ceva la problemele lor? Nu tot faliți sau despărțiți erau? Ce i-a făcut să aprecieze a doua șansă? Să fie oare perspectiva schimbată în care priveau acum aceeași realitate? Să se trezească la reanimare și poate schilodiți pe viață a echivalat instantaneu cu ani și ani de terapie și recuperare. Pentru că lucrurile sunt așa cum vrei tu să le vezi, doar că trebuie să fii gata să le vezi astfel. Iar ei erau acum gata să aprecieze cu adevărat ceea ce aveau. În acest sens îmi aduc aminte de povestea unei tinere ce a supraviețuit unei tentative de suicid din cauza problemelor din relația de cuplu. Acum, când povestea, era deja căsătorită cu iubirea vieții ei, avea doi copii și era foarte fericită. Dar ce o neliniștea era întrebarea de cum a putut să facă un asemenea gest teribil și ce era să rateze dacă îi reușea…

Indiferent de problemă, există întotdeauna soluții. În decursul istoriei o mulțime de oameni s-au confruntat cu situații asemănătoare cu cea cu care te confrunți tu acum, dacă nu, chiar mai grave sau poate, de ce nu, chiar identice. Sigur o parte din ei au trecut de acest impas și există nu o singură rezolvare, ci o multitudine. Dar nu poți rămâne blocat pentru totdeauna într-o problemă. Iar dacă ceva tinde să-ți ia prea mult timp sau energie, mergi mai departe. În contextul existenței noastre efemere, nu ai timp de pierdut. Aidoma nodului gordian din antichitate care era atât de complicat în a fi desfăcut încât oracolele vremii anunțaseră chiar că cel ce-l va desface va stăpâni Asia. Rezolvarea a venit din partea lui Alexandru Macedon care l-a tăiat în cele din urmă cu sabia, ulterior acesta ajungând să cucerească de altfel și Asia. Uneori nu trebuie să deznozi un nod gordian, ci să-l tai cu sabia pentru a-l desface.

Se spune că „nu vezi pădurea din cauza copacilor”. Prins în prea multe amănunte nu vezi imaginea de ansamblu, te pierzi în lucruri mărunte cărora le dai prea mult timp și prea multă atenție. Oricând poți să faci nu doar un singur pas în spate, ci oricâți pași până când perspectiva se va schimba, descoperindu-ți adevăratul context. Iar în această lumină vei înțelege: nu toate problemele cu care te întâlnești în viață trebuie rezolvate, ci sunt doar opționale. Iar cu cât te îndepărtezi, cu atât le vezi și înțelegi mai bine, cu atât mai nesemnificative devin față de context, față de altele cu care doar prin detașare le poți compara.

Aaa, și încă ceva: orice ai crede că ți se întâmplă, nu ți se întâmplă doar ție. Nu te mai lua atâta în serios. Sunt 7 miliarde de oameni pe planetă și tot atâtea probleme. Iar dintre ei, 160.000 de oameni nu se vor mai trezi și mâine. Și dacă stai să te gândești că într-una din zile vei deveni și tu parte dintr-o astfel de statistică…

Problemele și obstacolele vieții sunt oportunități care-ți provoacă puterea creatoare în a le depăși, precum problemele de matematică. Nimic personal. Și atâta timp cât rămâi detașat de ele, atâta timp cât știi că nu ți se întâmplă doar ție, vei putea regăsi plăcerea de a le rezolva. Datele problemei sunt întotdeauna în fața ta, fie că vrei să le vezi sau nu, iar totul depinde de tine cum rezolvi acest puzzle. Să transformi orice obstacol într-o provocare, asta da provocare!

 ★ ★ ★

Mama are cu 21 ani mai mult decât copilul său, iar peste 6 ani copilul va fi de 5 ori mai tânăr decât mama. Întrebare: unde este tatăl? :)

Notăm cum M-vârsta mamei, iar cu C-vârsta copilului. Asta înseamnă că:
      M=C+21, deoarece mama are cu 21 de ani mai mult decât copilul.
De asemenea, dacă peste 6 ani copilul va fi de 5 ori mai tânăr decât mama, asta înseamnă că peste șase ani vârsta mamei va fi de 5 ori mai mare decât vârsta copilului (care va fi la rândul lui tot cu 6 ani mai mare), ceea ce se poate nota cu:
      M+6= (C+6)*5
Dar pentru că știm de mai devreme că M=C+21, atunci înlocuim pe M cu C+21 în formula tocmai scrisă:
M+6= (C+6)*5
C+21+6=(C+6)*5
C+27=5C+30
5C-C=27-30
4C=-3
C=-3/4 dintr-un an
Ceea ce înseamnă că C (vârsta copilului în acest moment) este de – 9 luni, adică nenăscut.
Unde este tatăl? Lângă mamă! :)))))