Plimbare prin cimitirul urban
Toată lumea știe că atunci când ții un discurs e musai să începi cu o poveste adevărată din viața ta sau a altora. Așa devine mai captivant pentru audiență.
Eu nu am să fac asta. În schimb am să vă spun o pildă.
A fost odată ca niciodată un om. Un om care s-a născut… a trăit ducându-se la job, așteptând zilele libere ca să se poată odihni. A fost un om care a trăit și, într-o bună zi… a murit.
A murit având planuri mari, aspirații și visuri. Dar viața cumva l-a prins în vârtejul ei și nu i-a mai dat drumul. A fost un om care a trecut prin viață de parcă ar fi așteptat tot timpul un semnal, ceva care să-i dea de știre că se poate trezi din dormitare, că poate începe să trăiască – ceva ca sunetul focului de armă de la cursele de sprint care anunță startul. A fost odată un om care nu a apucat să trăiască. A fost odată un om care doar a murit.
Trage învățăturile din pilda aceasta înainte să devină povestea ta.
Nu lăsa pe altcineva să aibă șansa în a-și începe discursul cu o astfel de poveste despre viața ta.
Trăiește la maximum.
Trăiește acum. Start!
