Manual pentru viață

Aș fi vrut când am venit în lumea asta să primesc un manual pentru viață.

Aș fi vrut ca cineva să poată să mă facă să înțeleg că vor veni momente când cei dragi vor pleca, să-mi fi spus să mă bucur mai mult, să râd, să fiu fericit, să trăiesc minunea existenței.

Să-mi fi spus să nu stau supărat nicio clipă.

Să-mi fi spus că plictiseala e o boală, iar viața nu are vreo legătură cu ea.

Să-mi fi spus că e o călătorie unică pe care merită s-o faci cu ochii plini de curiozitate… căci de dormit voi avea o veșnicie la dispoziție.

Aș fi vrut ca cineva să-mi fi deschis mintea și să le bage pe toate acolo ca să le pricep.

Dar de câte ori nu oi fi auzit sfaturile astea? Și de câte ori nu am crezut că eu știu mai bine?

Viața trece dincolo de plinătatea măruntaielor. Este mai mult decât plăcerile viscerelor. Iar Fericirea nu o poți prinde într-o avuție.

Mâine am să privesc răsăritul. Ce mult a trecut de când nu ne-am mai văzut! Și astăzi cred că a răsărit soarele… și toată săptămâna poate…

Și tot mâine am să mă privesc prelung în oglindă. Am să mă privesc ochi în ochi… Ce dor mi s-a făcut de mine!

Căci într-o dimineață ai să te trezești cu mâinile mele reci și degetele înțepenite. Însă tu să te prefaci că nu ai observat și să mă ții așa, ca să mă încălzești.

Dar sper ca acel moment să mă găsească cu manualul citit din scoarță-n scoarță și cu el știut pe de rost. Aș vrea să apuc să mă asculte viața la lecție și să nu-mi găsească niciun cusur.

Și dacă viața mă va încerca, eu să primesc orice mi-ar da, împăcat.

Și dacă nori negri vor veni, noi să ne ținem de mână.

Să râdem cu Fericirea, împreună la o masă, să ne odihnim privirile în ochii celuilalt.

Nu vreau să iau doar o notă de trecere.

Vreau să mă țină minte viața ca pe un elev bun.