Atitudinea în ceea ce faci

Dacă îți este foame, trebuie să mănânci, dacă îți este somn, trebuie să dormi. Dacă vrei să trăiești în societate trebuie să dai timpul tău la schimb pe banii necesari traiului. Dacă propriul copil este bolnav, trebuie să-l îngrijești. Vezi tu, multe din lucrurile pe care le faci îți sunt dictate din afară… Dar atitudinea… atitudinea îți aparține doar ție. Este singurul lucru care nu poate fi impus din afară, este alegerea ta. Atitudinea îți aparține 100%.

Job-ul meu constă în a crește oameni, în a-i lua de oriunde s-ar afla și a le da aripi. Tocmai această preocupare continuă pentru reușită mi-a permis să studiez o varietate largă de tipologii de indivizi pe care propriile lor rezultate i-au împărțit în timp în învinși și în învingători.

Dar ce-i deosebește pe cei ce reușesc de ceilalți? În ambele tabere găsești atât tineri cât și oameni trecuți de a doua tinerețe, oameni frumoși dar și neatrăgători, cu o grămadă de diplome sau doar cu școala vieții… Atunci ce-l deosebește pe cel ce o va da în bară față de cel ce va reuși? Ai ghicit: atitudinea.

Îl vezi de cum vine la serviciu. Îl vezi de cum vorbește. Și lucrurile continuă să nu i se lege și să nu-i iasă precum o mărturie dată întregii lumi că nu ar fi el de vină. De vină este oricine altcineva, numai el nu. De vină e vremea, clienții, produsul, compania și chiar țara asta nenorocită. Nici nu-l vede pe colegul de alături căruia îi merge strună. Pentru succesul acestuia din urmă a pregătit deja niște explicații de cum îi merge bine și lui nu.

Și indiferent cât de mult ar ascunde-o sub fardul aparențelor, atitudinea tot iese la suprafață. Tot așa cum vânzătoarea de la boutique și care face asta de 20 de ani poate spune în câteva secunde ce hram poartă cel de tocmai i-a călcat pragul, tot așa intuiția îl poate „mirosi” pe oricine. Pentru că atitudinea dă de gol. Ea iese la suprafață prin toți porii pielii și generează acțiunile și în același timp premisele aceluiași tip de atitudine precum un cerc închis: o atitudine bună, pro-activă și pozitivă generează rezultate pozitive, iar rezultatele pozitive generează la rândul lor o stare de spirit bună și o atitudine pozitivă. Și iarăși am ajuns de unde am plecat! La fel e și cu atitudinea negativă: acesta generează rezultate proaste care alimentează la rândul lor stări de anxietate, neîmplinire și, implicit, o atitudine negativă. Dacă te învârți în acest ultim cerc trebuie să-l rupi și să schimbi macazul pe cealaltă rută.

Dacă vezi job-ul tău ca pe o obligație, este decizia ta 100%. Da… poți să intri în birou și să te porți și să te simți de parcă o mână nevăzută te obligă să faci asta împotriva voinței tale. Dar are vreun sens să joci rolul de victimă în propria piesă a vieții tale când știi că ai de ales? Și dacă tot ai făcut o alegere… bucură-te de alegerea făcută!

Orice ai avea de făcut, că e de bunăvoie sau de nevoie, dacă o faci cu tragere de inimă sau nu, este propria ta atitudine, iar atitudinea… este o A-LE-GE-RE.

Dacă lucrezi în vânzări de exemplu și sub influența refuzurilor începi să te vezi ca pe un cerșetor, este tot alegerea ta. „Nimeni nu te poate face să te simți inferior fără acordul tău” spunea Eleanor Roosevelt și pe bună dreptate. Rege sau cerșetor, e alegerea ta. În propria mea minte eu am ales să fiu regele. Și mi se pare chiar haios ca cineva în propriul castel să se poarte ca o slugă.

Să zicem că ești un consultant bancar pe teren. Zilnic te întâlnești cu oameni care te întâmpină cu vorbe de duh cum ar fi „Fir-ați ai dracu’ cu băncile voastre, cămătari cu acte în regulă!” sau te iau în zeflemea cu „Da’ credite nerambursabile nu aveți?”. Crezi că ești un mesager rău? Doar pentru că alții îți spun asta? Este decizia ta ce crezi că faci, este atitudinea ta. Așa că ține minte: „Nu permite ca opiniile celorlalți să devină realitatea ta.” – Les Brown.

Ce părere ai atunci de cei ce lucrează la pompe funebre? Așa este… sunt mesagerii morții și a ceea ce poate fi mai rău pe pământ. Nimeni nu-i vrea aproape. Dar gândește-te acum la o persoană care a pierdut pe cineva drag. Pe lângă șocul emoțional se mai adaugă nu numai unul financiar, ci și o grămadă de lucruri organizatorice pe care ar trebui să le facă pentru acest eveniment nefericit. Ce e de făcut mai întâi? Lucrurile acestea ți se întâmplă doar de câteva ori în viață așa că nu prea știi în acele clipe cum și ce e de făcut. E o altă lume pentru tine, iar un reprezentant al unei astfel de firme este tot ceea ce ai nevoie pentru că îți va lua pe umerii lui toată povara lucrurilor de care ar fi trebuit altminteri să te ocupi și de care habar nu aveai. Vezi tu, uneori în viață ai nevoie de astfel de oameni, îți sunt de mare ajutor… și la momentul potrivit sunt tot ceea ce ai nevoie.

Poate că nici consultantul bancar din exemplul de mai devreme nu vine în momentele cele mai fericite… Căci cine are nevoie de bani altcândva decât atunci când are o cumpănă și cine împrumută bani fără să aibă o strângere de inimă? Dar în acele clipe clientul tău are nevoie de tine. Are nevoie să-i iei de pe umeri povara. Pentru că nici nu știe jungla condițiilor bancare. E o altă lume pentru el. Iar în acele clipe ești tot ceea ce are nevoie. Ești precum un mecanic auto care devine neprețuit atunci când e o problemă, nu atunci când totul merge bine.

Indiferent ce ar spune ceilalți care nu au nevoie de tine, doar tu și clientul tău veți ști vreodată. Pentru alții poți fi doar un vânzător, ca mulți, mulți alții, dar clienții tăi vor putea da mărturie pentru tine. Și pentru că ai fost cel ce l-a ajutat la greu se va lega între tine și clientul tău o amiciție ce va trece de multe ori testul trecerii anilor.

Lasă-i pe toți ceilalți să spună ce au de spus. Lasă-i pe ceilalți să nu înțeleagă – ar fi prea multe de explicat și nu ai face decât să-ți consumi timpul. Treci mai departe. Dar tu știi că TU ești acela care aduce lumina în cele mai întunecate zile ale multora. Pe aceia să-i cauți. Pe cei cărora le poți aduce un strop de soare în viața lor, pe aceia să-i asculți. Pentru ceilalți nu a sosit momentul încă.

Nu există job-uri, există doar misiuni. Și fără să simți misiunea grea ce-ți este dată, nu există succes. Fără să înțelegi că job-ul tău înseamnă să-ți pese 100% de cel din fața ta ești sortit eșecului. Vei fi un simplu funcționar care așteaptă să plece acasă la sfârșitul programului. Ești un alt doctor ce anunță fără nicio jenă familia pacientului că acesta a decedat, bucuros într-un fel că și-a eliberat programul. Vei fi doar un impostor.

Ți s-a dat o misiune, nu o slujbă. Și doar atitudinea ta face diferența, nu fișa postului. Iar dacă cineva face ceea ce scrie în fișa postului dar fără să-i pese cu adevărat și tu faci în același timp aceleași lucruri dar păsându-ți cu adevărat de oameni, să nu te mire că cel dintâi nu va reuși și nici nu va înțelege care este acel amănunt ce-i scapă în drumul spre succes.

Dacă vrei să găsești secretul celor mai de succes și mai fericiți oameni într-un job, atunci nu trebuie să cercetezi CE fac acele persoane, ci mai degrabă să privești înăuntrul lor și să vezi că le PASĂ. Nu acțiunile generează succesul și sunt garantul acestuia, deși doar din ele se poate face un îndrumar vizibil, ci doar atitudinea cu care primești să faci acele lucruri reprezintă flacăra succesului. Iar aceasta nu poate fi nici măsurată, nici cuprinsă în descrierea postului.

Ceea ce probabil nu te va mai surprinde este faptul că abia acum înțelegi că cei care sunt cu adevărat de succes sunt în același timp niște oameni fericiți cu ceea ce fac. Își înțeleg destinul, dar mai presus de asta și-l asumă în deplina înțelegere a misiunii lor.

Și tot astfel înțelegi că declinul oricărui om de succes începe numai și numai de la atitudine… Atitudinea nepotrivită poate distruge căsnicii, poate pune la pământ o companie darămite o carieră. Atitudinea corectă în schimb dă aripi, aduce fericire căminului și are puterea să transforme o firmă de garaj într-o companie multinațională. Depinde de tine.

Așa că dacă simți uneori că lucrurile merg mai greu, că trebuie să depui mai mult efort, că job-ul te obosește mai mult ca de obicei… nu s-a întâmplat nimic. Compania e aceeași, produsele la fel, iar clienții nu puteau să se schimbe peste noapte. Ce s-a întâmplat e că ai fost păcălit să uiți care e misiunea ta. Ai adoptat atitudini străine. Întoarce-te la Cine ești înainte de a fi prea târziu. Sună-ți clienții și aceștia vor da mărturie bună despre tine. Întreabă-i doar atât: „Atunci când am intrat în viața dvs., atunci când m-ați cunoscut… am adus vreun strop de bine sau de fericire în viața dvs.?”. Vei rămâne surprins. Îți vei aduce aminte de ce faci ceea ce faci și îți va da puterea să mergi mai departe. Pentru că „reușita este o atitudine, nu un rezultat” – Don Boyd.