1

În căutarea succesului

Se spune că dacă ai un acoperiș deasupra capului ești mai bogat decât crezi. Așa și este. Și totuși… dacă ai deja un acoperiș deasupra capului, de ce nu te vezi bogat?

★ ★ ★

Ești precum într-o bărcuță aflată în mijlocul oceanului sub cerul lipsit de stele și cu soarele ascuns mereu după o pâclă deasă de nori de nici nu știi unde se află: niciun val nu-ți poate servi ca reper. Ai vâslit, ai avansat? Sau a fost doar o impresie?… Pentru că totul e exact ca mai înainte. Oare te învârți în cercuri largi, insesizabile sau mergi „înainte”? Nu există referință absolută, nu există reper. Mergi, mergi și totul este la fel. Schimbi direcția și tot același lucru îl vezi. Doar orizontul îți rămâne ca o destinație mereu la fel de îndepărtată și nemișcată, ceea ce te face să crezi că nu ai înaintat deloc. Acolo vrei însă să ajungi.

Dar oare nu așa se întâmplă și în viață? Succesul, acea destinație unde vei găsi fericirea nu este un orizont îndepărtat pentru care ești gata să vâslești și nu este tot la fel de greu uneori să-l atingi?

Spune-mi te rog, care sunt obiectivele tale care crezi că îți vor aduce fericirea permanentă odată ce le vei atinge? Care este orizontul tău, unde vrei să ajungi și ce vrei să faci? Ia-ți un minut să te gândești la asta. Nu te grăbi, este deosebit de important pentru tine…

Acum gândește-te la câte obiective ai avut în trecut la fel de importante ca și acestea și pe care le-ai socotit la acea vreme tot ca o promisiune a fericirii eterne pentru tine dacă le vei atinge. Pentru câte țeluri nu ți-ai spus „Dacă reușesc asta sau astălaltă o să fiu fericit”? Și câte din aceste obiective nu le-ai atins deja și fericirea tot a fugit departe, metamorfozată în alte obiective la orizont?

Îmi aduc aminte în acest sens de o întrebare ce mi-a fost adresată la primul meu interviu:

– Cât vrei să câștigi? – m-a întrebat directorul.
– Cât să-mi genereze un trai decent – am răspuns.
– Ce înseamnă un trai decent pentru tine?
– Păi dacă deschid frigiderul să spun: nu asta, nu asta, nici asta, nici astălaltă… să închid frigiderul și să iau masa în oraș, iar asta să nu mă afecteze financiar.

Asta îmi doream cu adevărat la acel moment… De mult timp am însă frigiderul plin. Și atunci de ce nu mă simt împlinit? De ce nu mă mai bucură?… De fapt nici nu-mi aduc aminte să mă fi bucurat vreodată de acest lucru.

Cu cât evoluăm oare nu ne întindem totodată privirea tot mai departe, spre un orizont înșelător care se modifică insesizabil cu fiecare vâslă dar rămânând în același timp tot de neatins?

Ne dorim să realizăm lucruri și, cu cât ne apropiem de ele, cu cât vâslim mai mult, descoperim că nici nu prea mai contează. Nu că nu le mai vrem, ci că deja nu mai au valoare. Nici nu le-am atins încă, dar nu ne mai interesează. Pentru că suntem cu ochii holbați la orizont unde visăm la alte lucruri care ne-ar aduce fericirea. Iar dacă fericirea se află mereu doar acolo, departe, asta nu face ca în lipsa ei să plutim acum doar într-un ocean de nemulțumiri personale și de speranța că într-o zi vom ajunge acolo?

Îți dorești din tot sufletul un job? Îl primești. Apoi te obosește, te plictisește, te deranjează chiar.

Vrei o mașină. O ai. Poate chiar o ai de mulți ani… de ce nu te mai bucură? De ce cheltuielile, grija ei sau locul de parcare cântăresc mai mult decât faptul că acum o deții?

Ți-ai dorit o casă… dar de ce doar grijile întreținerii ei sunt mai prezente în viața ta și nu bucuria deținerii unui cămin?

Asta pentru că nu avem o referință exactă, niciun reper. Totul se schimbă, iar noi suntem schimbători de la o zi la alta fără să ne dăm seama măcar. Plutim în derivă în imensitatea oceanului, în timp ce ne credem ancorați și bine poziționați în spațiu.

Oriunde te-ai îndrepta, orizonturile se îndepărtează și ele. Nici nu apuci să-ți atingi obiectivul că deja urmărești altele. Deseori le atingi fără să mai simți vreo bucurie, având mintea deja preocupată de alte orizonturi unde îți promiți fericirea și împlinirea personală. Orizontul acesta poartă un nume. Se numește „succes”. Nu te-ai trezit spunând adesea:  „Când o să am succes, o să fiu în sfârșit fericit și o să mă bucur de viață” ? E o prostie.

Și nu ești singurul care a căzut în capcană. Ai văzut sau ai auzit de oameni atât de bogați încât nici ei și nici urmașii lor să nu trebuiască să mai muncească o singură zi din viața lor dar care continuă frenetic să strângă averi nemăsurate deși nu se vor putea bucura niciodată cu adevărat de ele? Nu este lăcomia cea care-i determină să-și irosească viața, ci doar lipsa unui punct de referință. Orizontul fuge mereu de ei, de aceea fac asta. Mereu visează că fericirea o vor atinge când vor realiza un obiectiv îndepărtat. Nu văd unde au ajuns, nu văd ceea ce au cu adevărat, sunt nefericiți. Vâslesc.

Succesul este imaginea fericirii, tocmai de aceea oamenii care își doresc succesul își doresc de fapt fericirea. Și, negăsindu-l în orice ar realiza, aceștia își continuă căutarea în alte și alte noi obiective: faimă, averi, putere. Însă fericirea este doar în tine. Ea nu poate fi prinsă în lucruri, ci doar în suflet, așa că nu poate fi acolo sau dincolo, ci doar aici, în tine. Nu o mai căuta în altă parte. Nu o căuta în averi căci bogăția nu a fost niciodată garantul ei.

Când vei descoperi că orizontul visat nu este mai diferit decât oceanul în care plutești acum, doar atunci vei înțelege că fericirea este aici, acum, în jurul tău. Chiar în acest moment ești în locul în care mai ieri îți promiteai fericirea dacă vei reuși să ajungi aici. Indiferent de ceea ce înseamnă „succesul” pentru tine, indiferent de ce reprezintă orizontul pe care vrei să-l atingi, acesta nu va fi mai diferit de situația în care ești acum. Grijile de acum vor fi înlocuite de altele, dorințele de unele noi. Și totul fără să simți măcar. Nici nu vei simți când vei ajunge acolo, nici nu te vei bucura, căci himera fericirii va fi fugit deja pe nesimțite în depărtări de neatins.

„Fericirea e să știi să îți dorești ceea ce ai deja” spunea Sf. Augustin.

Iar dacă asta ți se pare un lucru greu de făcut, atunci îți propun un exercițiu. Presupun că ești deja conștient de faptul că acum și în orice clipă este întotdeauna cineva care te invidiază pentru ceea ce ai sau pentru ceea ce ai reușit până acum… Fă în schimb un exercițiu de imaginație în fiecare zi și… invidiază-te singur. Da, ai înțeles bine. Fă un inventar cu ceea ce ai, cu ceea ce ai realizat și cu cine ai ajuns să fii. Imaginează-te că ești tot tu însă înainte să ai toate acesta și te uiți cu jind la cel de acum. Acum revino în clipa de față și bucură-te pentru toate aceste lucruri – ce bine că ești în pielea celui pe care îl invidiai câteva momente mai devreme! Ce bine că ești în pielea ta! Asta nu înseamnă că nu poți să lupți pentru ceva în plus, însă nu uita să fii fericit cu ceea ce ai acum și pe care ieri nici nu îndrăzneai să visezi că poți avea.

Sau, mai simplu, atunci când devii nemulțumit de situația în care ești, fă același inventar cu ceea ce ai, cu ceea ce ai realizat și cu cine ai ajuns să fii și imaginează-ți pentru câteva clipe cum ar fi să le pierzi pentru totdeauna. Cum ar fi să pierzi casa ta, cum ar fi să pierzi slujba pe care o ai, reputația să-ți fie distrusă iremediabil, să pierzi familia, sănătatea sau chiar viața. Chiar… cum ar fi?

Oceanul este relativ, iar succesul este relativ și el. Crezi că nu ai nivelul de bunăstare pe care ți-l dorești? Poate că ești mai sărac decât cei pe care îi vezi în fața ta, dar oare nu cumva ești cu mult mai bogat decât cei din urma ta? Crezi că norocul te ocolește? Spune-i-o cuiva de pe secția de oncologie. Crezi că job-ul tău te enervează? Spune-i-o celui ce nu are niciunul. Te plictisești? Spune-i-o celui asuprit în războaie.

Se spune că dacă ai un acoperiș deasupra capului ești mai bogat decât crezi…

Acum suntem de acord?

Foto: www.superbwallpapers.com