FLORIN OPREA . EU

Eu cu mine…

alegeri

Pentru că trebuie

Eșecul sau succesul, o viață sănătoasă sau una bolnăvicioasă, o minte cultă și antrenată sau una obtuză, investiții financiare inteligente vs. risipă și lipsuri, toate acestea nu sunt urmările unor decizii izolate sau a unor întâmplări de natură divină, ci sunt urmările deciziilor mărunte și aparent nesemnificative pe care le facem zilnic. Când boala își arată colții, aceasta este doar vârful icebergului. În acel moment tot sistemul este la pământ. Când afacerea nu mai merge, de obicei la bază nu este o singură decizie neinspirată, ci un întreg cortegiu de decizii mărunte sau chiar de indecizii. Iar exemplele pot continua – nu vorbim de cazuri ieșite din comun.

Cineva spunea că în orice clipă, înăuntrul nostru există două voci: una a binelui, iar alta a răului, una a succesului, iar cealaltă a eșecului. Cu cât te obișnuiești să asculți de una din voci, cu atât puterea ei crește în detrimentul celeilalte. De aceea alegem de multe ori să facem lucruri nesemnificative în detrimentul altora, care pe termen lung ne-ar conduce la succes și la o viață împlinită, cumva obișnuindu-ne să ascultăm de vocea eșecului, deși din punct de vedere logic sau privite din exterior lucrurile apar destul de clare.

Deși parțial adevărat, eu cred că realitatea nu e nicidecum atât de simplă. Nu cred că alegerile sunt doar de tipul da sau nu, iar în fața unei reguli auto-impuse de a ține regim, de a face sport zilnic sau de a citi regulat nu cred că avem doar două variante, aceea de a pune în practică planul sau aceea de a asculta de vocea negativismului care spune „Las-o baltă! De ce să-ți bați capul cu toate prostiile astea legate de disciplină și reguli de aur?” (Jim Rohn). Mie unuia, mi-ar plăcea să fie atât de simplu.

Gândește-te la ce înseamnă un copil cuminte. Păi acesta trebuie să meargă în fiecare zi la școală, unde are un comportament disciplinat, vine acasă, își face temeinic temele și se joacă un pic în cazul în care timpul i-o permite, urmând ca acesta să o ia de la capăt și mâine. Lista cu ce trebuie să facă un copil pentru a fi cuminte este foarte restrânsă și destul de anostă. Dar ce nu are voie să facă un copil pentru a fi unul cuminte? Nu are voie să vorbească urât, să mintă, să fie indisciplinat, să se uite prea mult la TV, să mănânce dulciuri sau fast-food, să chiulească, să cheltuiască bani din casă, să facă mizerie și dezordine, să se murdărească, să-și rupă hainele, să se certe cu ceilalți copii, să înjure, să fie nedrept, să ascundă fapte, să vorbească cu străinii, să se joace cu focul sau cu obiecte ascuțite, să urmărească filme pentru oameni mari, să joace jocuri violente, să strice jucăriile, iar lista poate continua la infinit.

Așadar, în orice moment sunt o grămadă de variante din care cineva poate alege. Este ca și cum te-ai afla undeva în natură și acolo ai putea merge în orice direcție, la 360 de grade. Desigur, ai și varianta căii celei drepte care nu este mai mult decât o cărare strâmtă și îngustă, uneori bătătorită de alții dinaintea ta. Nu e nimic interesant la acea potecă, ci doar există promisiunea că te va duce acolo unde trebuie. Pe de altă parte însă, pe lângă cărare apar tot felul de locuri interesante pe unde ai vrea să mergi sau să pierzi timpul. Este mai interesant să mergi prin luminișuri urmând fluturi, să zăbovești la susurul unui izvor sau să tragi un pui de somn la umbra deasă a unui arbore înainte de a alerga după alți fluturi, îndepărtându-te din ce în ce mai mult de calea cea dreaptă.

În loc să-și facă temele, un copil poate să iasă afară, să mintă că nu are nimic de făcut, să se uite la TV sau să se joace pe jocuri violente în timp ce părinții cred că acesta își face conștiincios treaba lui de copil. Sunt multe atracții mai interesante decât cărarea bătătorită și care, spre deosebire de aceasta din urmă, oferă de cele mai multe ori satisfacții imediate. Și tot așa cum, urmând un fluture sfârșește prin a urmări un altul, copilul se tot îndepărtează de calea cea dreaptă și-i este din ce în ce mai greu să pășească din nou pe ea. Iar alegerile zilnice aparent mărunte și nevinovate vor avea efecte dintre cele mai nenorocite posibil pe termen lung. Acesta ajunge să ascundă minciunile cu alte minciuni mai mari, din rău în mai rău, pervertindu-și din ce în ce mai mult mintea și sufletul. Lăsat așa va sfârși ajungând un ratat din punct de vedere social și profesional, fără educație, visceral, dornic de înavuțire și plăceri fără să muncească vreo clipă, incapabil de a se ține de vreun angajament, ajungând victima propriilor alegeri zilnice care au părut atât de inocente la acel timp.

Dar el nu va sfârși așa pentru că mai are o șansă. Părinții lui îl vor lua grijulii de mână de fiecare dată și-l vor pune din nou pe drumul cel bun tocmai la timp. Dar de tine… de tine cine mai are grijă? Mai este cineva cu adevărat dezinteresat și grijuliu cu tine precum un părinte și care să nu doarmă nopțile de grija ta?

Atunci când privești paharul de băutură de care ți-ai promis că nu o să te mai apropii sau când lași baltă regimul alimentar doar pentru că acea prăjitură arată atât de bine sau când amâni „pe mâine” cele 20 de minute de sport în detrimentul unui film împănat oricum de o tonă de publicitate… toate acestea sunt aceleași alegeri aparent mărunte și plăceri inocente pe care ți le oferi în detrimentul adevăratei căi. Sunt alegeri care-ți oferă satisfacții imediate dar care nu te vor duce nicăieri, dimpotrivă. Ideea ta de afacere a rămas blocată undeva în hârtii, sănătatea merge deocamdată fără mari dificultăți, regimurile și mâncarea sănătoasă le vei avea în vedere altă dată, de fumat te lași „de mâine”, iar de citit o carte ai uitat în favoarea mail-urilor de serviciu, a rapoartelor și a rețelelor de socializare. Unde crezi că te va duce acest drum?

Când trebuie să faci ceva bun pentru tine cu efecte pozitive pe termen lung nu ai doar două opțiuni: da sau nu, ci nenumărate alternative care mai de care mai atractive și care oferă satisfacții imediate. Așadar nu vorbim despre alb sau negru, bine sau rău, succes sau eșec, ci de o mulțime de alegeri. Dacă te concentrezi pe o singură regulă dacă o urmezi sau nu, atunci da, decizia se poate limita la o alegere simplă de genul da sau nu. Dar realitatea zilnică îți aruncă în față atâtea alternative, că uneori te trezești că ai uitat să te ții de orice regulă ai fi avut în minte să te ții. Nici nu ai mai văzut-o, iar dacă ți-a venit pentru un moment în minte nu ai spus nici „da” nici „nu”, ci un nevinovat „mai încolo”.

Succesul sau eșecul nu sunt efectele imediate ale alegerilor noaste, ci sunt efectele alegerilor zilnice pe care le-am făcut în ultimii ani sau chiar întreaga viață. Așadar începe prin a schimba procesul prin care iei deciziile zilnice. Nu te întreba dacă fac asta sau fac astălaltă ce obțin acum, ci întreabă-te dacă nu fac asta la ce dau cu piciorul pe viitor? Dacă fac ce e plăcut pe moment și nu ceea ce trebuie făcut ce urmări vor fi pe termen lung?

De ce cărarea cea dreaptă a succesului este grea și plictisitoare? Pentru că aparent ne lipsește de cel mai de preț bun pe care îl posedăm. Pentru că „trebuie” să mergem pe ea ne simțim deposedați de liberul arbitru. Cu cât ți se spune sau cu cât afli că este singura cale, cu atât mai interesante devin celelalte variante chiar dacă nu duc nicăieri.

Avem în instinct dorința de libertate. Este idealul care a stat la baza celor mai grozave bătălii din istoria omenirii și care ne influențează existența zi de zi în modul cel mai subtil. Cu cât îi spui copilului că trebuie să facă ceva, cu atât își dorește să facă altceva, și cu cât îi interzici să facă un lucru, cu atât năzuiește spre el. Ai spune că este expresia încăpățânării și prostiei. Eu zic că este expresia nevoii de libertate și a manifestării liberului arbitru. Să nu care cumva să crezi că doar copiii sunt subiectul acestei nevoi, ci adu-ți aminte că însăși primii oameni au primit o singură poruncă de la Dumnezeu – una singură – să nu mănânce din pomul vieții și din pomul cunoștinței binelui și răului. Rezultatul îl știi și tu. Ai spune că și dacă le-ar fi spus să nu întoarcă vreo piatră și să vadă ce e sub ea, aceștia tot ar fi făcut-o, fiind oarecum în natura noastră acest comportament. Eu zic să nu exagerăm. Ei au înlocuit efectele pe termen lung ale ascultării poruncii primite cu plăcerea imediată a exercitării liberului arbitru și satisfacerii curiozității de moment.

Referatul biblic este chintesența naturii umane, într-adevăr. A oamenilor comuni. Tocmai de aceea, pentru a deveni un om extraordinar trebuie să schimbi modul de luare a deciziilor. Starea actuală nu este garanția vremurilor viitoare, cum nici pentru Adam și Eva nu a fost. De aceea sistemul de decizie la care faci apel trebuie să aibă în vedere coordonatele temporale ale alegerilor, să privești întotdeauna în viitor. Așa cum căldura căminului părintesc nu este vreo promisiune a viitorului vreunui copil și așa cum starea paradisiacă a primilor oameni de a fi în rai alături de Creatorul lor nu le-a garantat nimic pe viitor, tot astfel, chiar dacă lucrurile îți merg relativ bine acum, ia aminte că acest lucru în fapt nu-ți garantează cu nimic viitorul. Ci doar alegerile personale mai mici și mai mari sunt cele care îți vor ghida pașii și destinul. Și cu cât te antrenezi mai mult cu alegerile mici cu atât mai ușor îți va fi să nu greșești cu cele mari – este un exercițiu al voinței. Până și ceea ce ai acum este tot o alegere tacită pe care o faci zilnic, aceea de a accepta ceea ce ai în forma actuală, acceptarea fiind și ea la rândul ei tot o alegere. Poți să accepți ceea ce ai, poți să schimbi din temelii, poți să te bucuri de ce ai, poți să ignori sau să fii nemulțumit – tot alegeri sunt, aparent atât de mici încât nici nu ai băgat de seamă că ai ales deja de mii de ori până acum.

Ca să pornești afacerea dorită trebuie să studiezi, să întorci subiectul pe toate părțile, să te informezi bine de ce ai de făcut, iar în tot acest timp va trebui să muncești cu pasiune și să-ți impui o disciplină financiară de fier pentru a economisi banii pentru lansare. Iar de aici încep și mai multe decizii și implicit responsabilități. Dar cu reguli personale stricte pe care le-ai urmat cu rigoare ți-ai câștigat standardul de viață, timpul liber, stima de sine și chiar șanse mult mai mari la sănătate. Asta doar pentru că nu te-ai abătut de pe drumul tău. Cei care erau la același nivel cu tine atunci când te-ai hotărât „să-ți bați capul cu prostii legate de disciplină și reguli de aur” sunt, în cel mai fericit caz, tot acolo. Ajuns la capătul potecii înguste, doar acum poți la propriu să zăbovești la susurul uni izvor, să te odihnești la umbra unui arbore sau să călătorești oriunde ai visa să mergi.

Cărarea cea bună va fi întotdeauna îngustă și împânzită de tentații, dar trebuie să mergi pe ea fără să te abați pentru a ajunge undeva. Și ca orice călătorie, pașii se fac zilnic, unul după celălalt, indiferent cât de mici i-ai considera.

Mărturisesc că personal mă irită cuvântul „trebuie” – întotdeauna m-a enervat. Cu cât trebuia să fac ceva, cu atât uram mai mult acel lucru. Până când mi-am dat seama că în viață nu trebuie să te duci la serviciu, că nu trebuie să citești, că nu trebuie să fii fidel într-o relație, că nu trebuie să realizezi ceva de care să fii mândru, că nimic nu trebuie cu adevărat. Doar că în acest caz e bine să fii pregătit ca să suporți și consecințele.

Nu ai o singură alegere de făcut de genul asta sau astălaltă, ci există de fiecare dată o paletă incredibilă de alternative din care ai dreptul să alegi decât una singură la un moment dat și dintre toate acestea cea corectă este cam întotdeauna mai neplăcută și mai puțin atrăgătoare la prima vedere. Și în plus, aceasta din urmă viața ți-o servește cu eticheta „trebuie”. Cu cât trebuie să faci ceva cu atât apare nevoia de a nu face acel lucru, de a tergiversa și a amâna doar ca expresie a nevoii de a alege. Însă doar scrutând viitorul, doar așa poți să vezi că este de departe cea mai bună și mai plină de satisfacții dintre toate.

Scoate din vocabular cuvântul „trebuie” și înlocuiește-l cu „vreau” – nimic nu „trebuie”. „Vreau să trăiesc o viață sănătoasă”, nu „trebuie să urmez regimuri alimentare stricte”; „vreau să fiu în formă și să mă simt bine în propriul corp”, nu „trebuie să fac sport zilnic”; „vreau să realizez ceva de care să fiu mândru în viață”, nu „trebuie să folosesc timpul cu folos”, iar alegerile vor fi mai clare și mai simple ca niciodată.

Nimic în această călătorie nu este obligatoriu. Fiecare pas nu „trebuie” făcut dacă nu „vrei”. Și indiferent de cât de mic ar fi, acesta este întotdeauna o alegere de urmările căruia pe termen lung este bine să fii pe deplin conștient. Fă alegerile din prezent cu mintea în viitor și nu vei greși niciodată drumul.

Florin Oprea

dezvoltare personalămotivațional

Florin Oprea Florin Oprea • 3 ianuarie 2015


Articolul precedent

Următorul articol

Lasă un răspuns

Adresa ta de e-mail nu va fi publicată / Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii