În unghiul mort al turnului
Pot spune că suntem programați aproape genetic să luptăm pentru a simți plăcerea victoriei și a câștigului. Succesul este precum ambrozia și nectarul zeilor ce oferă nemurire oricui se va afla vrednic de ele. Dar nu toți au gustat sau vor ajunge vreodată să guste din hrana zeilor pentru că locurile pentru succes sunt în număr limitat. Cei mai mulți oameni vor sfârși ca simpli muritori de rând, fie victimele orbirii, fie victimele propriului confort, fără să respire vreodată aerul rarefiat al culmilor succesului.
Dar cu toate că determinarea și dorința pentru câștig sunt în esență rețeta și motorul succesului și totodată cele care îi diferențiază pe zei de muritori, acestea sunt în același timp și cauza eșecului și a nemulțumirilor personale a multora dintre cei ce se ridică să lupte și care țintesc spre mai sus. Știu că pare de necrezut, însă tocmai acest lucru o să încerc să-l lămuresc pe mai departe.
În acest sens o să amintesc de un experiment banal din școala gimnazială. Este nevoie de trei vase: unul cu apă fierbinte, altul cu apă rece și ultimul cu apă de la robinet. Subiectul introduce o mână în apa caldă, iar cealaltă în apa rece și le ține așa preț de 2-3 minute după care le introduce imediat în vasul cu apă de la robinet. Surprinzător, deși temperatura apei din acest ultim vas este aproape la temperatura camerei, mâna ținută mai devreme în apă rece percepe această apă ca fiind fierbinte, iar cea ținută în apa caldă o percepe ca fiind rece. Concluzia? Mâinile s-au „obișnuit” cu apa fierbinte, respectiv cu cea rece, ca fiind oarecum la temperatura „normală”.
Cuvântul cheie este „s-au obișnuit”. S-au obișnuit să perceapă o stare anormală ca fiind normală doar prin trecerea a 3 minute. Însă prin introducerea ulterioară a ambelor mâini în apa de la robinet trebuie să facă față schimbării și să semnaleze cumva această modificare de stare, de aici și semnalele contradictorii.
În mod identic se comportă și celelalte simțuri, inclusiv văzul sau auzul. De aceea te poți obișnui în timp să dormi chiar și cu aeroportul lângă fereastra dormitorului, fără să mai auzi avioanele. Ele sunt tot acolo și emit aceleași sunete, dar totuși nu le mai auzi. De câte ori nu ai mers cu mașina și ai intrat pe „pilot automat” fără să mai vezi sau să auzi anumite lucruri din jur sau de câte ori nu te-ai obișnuit cu parfumul pe care îl folosești crezând că ți-ai dat cu prea puțin? În realitate miroși de la o poștă dar nasul cumva s-a obișnuit cu acel miros fără să-l mai perceapă.
De fapt receptorii sunt aceiași și transmit aceleași informații creierului, acesta din urmă fiind cel responsabil pentru multitudinea de cenzuri pe care le aplică semnalelor exterioare. Privind din altă perspectivă este un lucru bun, acest mod de funcționare permițându-ți să te poți concentra pe ceva fără să mai vezi sau să auzi altceva în afară ce ceea ce te interesează cu adevărat.
Dar ce legătură are cu cei ce se ridică și luptă pentru succes și cărora tocmai acest lucru le generează eșecul în viață?
Spuneam mai devreme că deși dorința pentru câștig este rețeta succesului, aceasta este în același timp și cauza eșecului multora dintre noi. Spun asta pentru că, așa cum ne place să doborâm noi limite și să cucerim noi vârfuri, tot astfel suntem tentați să ignorăm ceea ce este sub nasul nostru și pentru care nu trebuie să mai ducem vreo luptă.
Asemuiesc această stare cu cea a unui turn de observație din evul mediu din care se puteau scruta suprafețe întinse în cercetarea oricăror mișcări posibil amenințătoare sau a unora aducătoare de vești bune cum ar fi caravanele negustorilor ce aduceau bunuri rare și mult dorite, însă a cărui bază nu putea fi ținută sub observație de proprii străjeri, la temelia acestuia putând sta de la bogății nebănuite până la garnizoane întregi de trupe potrivnice.
Suntem sănătoși, încă în putere, capabili să facem lucruri mărețe. Avem prieteni, o familie și trăim în pace, feriți de foamete, războaie, sclavie și abuzuri. Avem acces la educație, informații, tehnologie, justiție sau sănătate. Mai mult, suntem în viață. Dar toate acestea nu le mai vedem. Sunt prea aproape de temelia turnului de observație, noi fiind prea ocupați cu scrutarea orizonturilor. Ne-am „obișnuit” cu ele, nu le mai vedem, nu le mai auzim deși sunt acolo.
Nu ne mai fac nici plăcere, nici nu ne displac – nici măcar indiferente nu ne sunt. Pur și simplu… nu mai sunt. Parcă am fi orbiți, parcă am intrat pe „pilot automat”, „ne-am obișnuit” ca fiind ceva „normal”.
De fapt ce este succesul? Este exact ceea ce lipsește: cei săraci văd succesul în a deveni bogați, pe când cei bogați își doresc doar sănătatea pe care și-au pierdut-o încercând să strângă averi sau poate să mai fie fericiți lângă femeia pe care au pierdut-o fără să-și dea seama. Cei cufundați în anonimat văd succesul în celebritate, pe când persoanele publice se cred în rai în momentele de intimitate pe care le apreciază dincolo de puterea celorlalți de înțelegere. Cei cu o viață simplă își doresc una complicată, pe când ceilalți tânjesc după lucrurile simple și acele zile în care să nu mai aibă nevoie de o agendă care să le spună că nici anul acesta nu o să meargă în concediu. Cei ce au timp vor să treacă mai repede ca să vină sfârșitul de săptămână, concediul sau vacanța pe când cei ajunși la asfințitul vieții ar da orice să mai aibă acele zile.
Succesul și fericirea sunt un miraj și o himeră pentru că ceea ce nu ai este mereu mai interesant și mai ademenitor. Doar cei destul de înțelepți știu să găsească echilibrul necesar. Cei neputincioși se vor vedea mereu săraci și lipsiți deși posedă bogății nebănuite care zac nevăzute tocmai la baza turnului. Cei înțelepți își vor urmări obiectivele, iar când vor aduna reușitele cu ceea ce știu că deja posedă se vor simți cu adevărat împliniți. Ceilalți vor alerga continuu ca într-o cursă de șoareci pentru că orice ar câștiga se va demonetiza, tânjind veșnic după ceea ce nu posedă.
Nu fi orbit să câștigi cu orice preț o luptă iar prin asta să riști pierderea întregului război cu tot ceea ce ai cucerit până acum.
Nu zic că nu e bine să-ți dorești ceea ce nu ai, dar nu uita cât de bogat ești chiar în această clipă. Aleargă, luptă, cucerește noi redute, trăiește victoriile. Dar nu pierde ceea ce ai deja. „Pentru că ce-i va folosi omului, dacă va câștiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde?” (Matei 16, 26)
