FLORIN OPREA . EU

Eu cu mine…

Tu ești prisma prin care se reflectă întreaga lume

Ecologia minții: Adevărul despre vizualizare și Principiul 1/99

Mulți cred în vizualizare de parcă ar fi cheia succesului fără să trebuiască a mai adăuga ceva la ea. Cineva declara într-un binecunoscut film ce proslăvește puterea vizualizării la rang de religie secretă că la un moment dat al vieții lui a decupat imaginea unei case dintr-o revistă și a păstrat-o printr-o întâmplare, uitând de ea printre alte lucruri vechi. Surpriza a făcut ca după mulți ani să se mute nu într-o casă asemănătoare cu aceea din imaginea decupată, ci chiar în acea casă, iar momentul în care a găsit poza în timp ce despacheta și a realizat acest lucru a rămas mut de uimire. Minunat nu?

Oricât de fermecătoare ar fi ideea, sper ca oamenii să nu o ia prea în serios. Dacă întâmplarea amintită este într-adevăr reală ar trebui pusă pe seama coincidenței, atât. Altminteri ne apucăm cu toții de decupat din reviste și nu trebuie decât să uităm de ele și să ne culcăm. Dar ce ne facem dacă vreo revistă are un tiraj suficient de mare și avem conflicte în a visa la aceeași insulă din paginile ei ca proprietate personală?

Întâmplarea ilustrată în documentarul amintit cu iz de teleshopping și asezonat cu un pic de misticism ca fiind un secret al succesului bine ascuns ochilor muritorilor de rând de-a lungul istoriei și rezervată doar celor aleși mi-a adus aminte de o întâmplare identică, dar cu final mai previzibil. Îl chema Neacșu și era colegul nostru din liceu. Și pentru că stăteam cu toții cazați în cămin ajunseserăm să ne cunoaștem la fel de bine ca membrii unei familii. Avea o inimă mare ce-i drept, dar în același timp destul de naiv și de departe ultimul din clasă la învățătură.

Într-una din seri, pe când noi toți ceilalți colegi ne dădeam de ceasul morții pregătindu-ne de teza importantă de a doua zi, am avut surpriza ca acesta să ia fără vreun cuvânt două pastile dintr-un flacon fistichiu și să se bage liniștit în pat, la culcare. Șocați, l-am întrebat de ce nu se pregătește pentru examen, la care acesta ne-a răspuns senin că a luat două pastile de lecitină (supliment pentru memorie și învățare) și că se poate culca. „Dar bine măi, Neacșule, pentru asta mai trebuie să și citești!” – degeaba. Sfârșitul poveștii îl poți deduce fără probleme.

Vizualizarea, precum lecitina de mai devreme, nu are mai nicio putere de una singură, fără a fi însoțită de muncă și angajament față de țelul tău. Deși importantă, ea nu funcționează așa. Nu poți lua o pastilă pentru memorie și să te culci fără să înveți pentru examenul de mâine la fel cum nu poți să decupezi toate prostiile din reviste și să le uiți arhivate prin cutii așteptând ca peste 10-20 de ani viața să ți le livreze obligatoriu prin nu știu ce lege a atracției universale… că doar e lege!

Adevărul e că imaginile și gândurile ce alegi să le porți cu tine în minte zi de zi sunt cu adevărat importante, însă într-un sens mult mai pragmatic. Pentru că doar însoțind acțiunea, acestea se dovedesc a fi un catalizator remarcabil ale energiilor creatoare ce pot conduce la realizarea țelului tău. Vizualizarea mentală – a purta permanent în minte imaginea visului tău – este bună pentru că te ajută, te ține conectat la scopul tău, dar nu înlocuiește nicidecum munca și un plan bun. Imaginile sugestive sau citatele motivaționale îți amintesc de asemenea că trebuie să faci ceva în acel sens și-ți dau curaj, sunt ca un ceas deșteptător care sună de fiecare dată când le vezi, nu la câteva luni când îți mai aduci tu aminte de visurile tale printre sarcinile de serviciu. Astfel, legat permanent la obiectiv, vei descoperi în jurul tău oportunități pentru a-ți atinge scopul și, de cele mai multe ori, le vei crea chiar tu însuți aceste șanse prin implicarea ta continuă. Asta pentru că mintea vede ceea ce este pregătită să vadă.

Când am intrat pentru prima oară în lumea vânzărilor nu știam nimic despre domeniul asigurărilor de viață. Eram foarte tânăr și mărturisesc că nici nu știam să existe o asemenea industrie. La scurt timp după cursul de inițiere în acest domeniu ceva ciudat s-a întâmplat cu mine. Brusc am început să văd la televizor reclame ale companiilor concurente, am început ca, mergând pe stradă, să văd sediile altor companii de asigurări, reclame stradale sau alți agenți de asigurări. Am descoperit că în jurul meu existau destui oameni care beneficiau de asemenea servicii care-mi fuseseră necunoscute până atunci. Ba chiar am descoperit că ceasul din centrul orașului era în sine o reclamă uriașă pentru o companie din domeniu. Apăruseră peste noapte? Nu. Doar că mintea mea nu fusese pregătită să le vadă până în acel moment.

Asemenea se întâmplă cu orice vrem să întreprindem în viață. Dacă hotărâm să ne apucăm serios de pictură de exemplu, brusc vom descoperi în jurul nostru școli de specialitate, articole pe internet sau în presă sau chiar magazine cu ustensilele necesare. Vom descoperi în jurul nostru oameni care au acest hobby, vom găsi cărți pe această temă și expoziții de artă. Nu există nicio lege a atracției, ci doar o minte pregătită să vadă în jur ceea ce era deja acolo, o minte ce caută oportunități de a-și pune în practică visurile.

De aceea este important ce gânduri și ce imagini duci cu tine în minte în orice clipă. Pentru că mintea va începe să vadă și va căuta să pună în practică acel lucru la care se gândește permanent. Spunând acestea abia acum poate realizezi cu adevărat că să te vezi reușind este mult mai important decât să te imaginezi că o dai în bară. De fapt ce chef mai poți avea să faci ceva având imaginea eșecului în minte? Dacă spui „Nu pot face asta” crezi că vei reuși? Pentru că mintea va căuta în jur acele argumente care să susțină ceea ce gândești. „Oricum ai crede că poți să faci ceva sau că nu poți, de obicei vei avea dreptate.” – Henry Ford.

Ai grijă la cum te vezi, la ce gândești. Călugării, inspirați de cărțile Filocaliei obișnuiesc să spună că „Mintea e ca o moară: ce bagi, aia macină”. Dacă macină gânduri negre, pesimism și nereușite, ce crezi că va ieși ca rezultat decât nereușite?

Păzește-ți mintea. Așa cum ne mărturisea Părintele Teofan Părăian, călugării numesc gândurile negre gânduri furnică-leu. Pentru că, dacă nu le strivești atunci când sunt mici și abia au apărut, ci în schimb le lași libere prin minte, acestea ajung din ce în ce mai mari ajungând să-ți ocupe întreaga minte și se întăresc precum un leu, iar în acest stadiu cu greu te mai poți lupta cu ele. Taie-le din rădăcină când sunt mici și nu le lăsa să prindă rădăcini și să se întărească. Cum? Cu gânduri bune.

Gândul precede fapta, este începutul ei. Faptele apar doar ca extensii vizibile ale gândurilor din mintea ta. Gândurile se exprimă în exterior în fapte și atitudini, acestea din urmă fiind expresia a ce ne zboară prin minte. De aceea nu te poți gândi la un lucru absolut scârbos în cele mai mici detalii și să iei cu plăcere masa în același timp. Tot astfel nu poți presupune la infinit că cei din jurul tău îți doresc răul, iar tu, gândind astfel și putându-te ca atare, să pretinzi în a primi prietenie în loc de vrăjmășia pe care tu însuți ai generat-o cu purtarea ta. Nu poți aștepta să reușești în a face ceva dacă ți-ai convins mintea că nu o să reușești niciodată și i-ai dat să macine doar imaginea eșecului tău. Având soluția reușitei în fața ta, de câte ori nu ți-ai spus „Nu o să meargă” și ai plecat mai departe fără nici măcar să încerci? De câte ori ți-ai spus „Oricum o să mă refuze” și nici măcar nu ai îndrăznit să ceri? Ce se putea întâmpla cel mai rău… să te refuze? Ha! Dar dacă spunea „Da”? Ai îngropat această șansă odată cu decizia ta de a renunța.

De câte ori nu ai întâlnit oameni frumoși care înăuntrul lor sunt măcinați de complexe idioate ca de exemplu 2-3 kilograme în plus sau în minus? De câte ori nu ai întâlnit oameni inteligenți peste măsură care, conștienți în schimb de cât de multe nu cunosc, să se îndoiască de capacitatea lor? Câți oameni pricepuți și talentați ai întâlnit care nu și-au acordat niciodată vreo șansă necrezând în reușita și meritul lor? Câți oameni care și-au spus „Nu” singuri și au bătut în retragere în loc să pășească cu încredere înainte? Câți?… Printre ei te-ai văzut și pe tine, nu?

Mintea vede ceea ce este pregătită să vadă. Dacă ești trist, vei găsi motive în jurul tău pentru tristețea ta. Dacă ești în căutarea distracției nici măcar o înmormântare nu te poate opri să spui glume și să râzi pe înfundate. Dacă ești pesimist mintea va găsi argumente în jurul tău care să-ți sprijine starea de spirit, la fel și pentru optimism. Este același pahar pe care unii îl vor vedea pe jumătate plin, iar alții pe jumătate gol.

Adevărata vizualizare a succesului nu poate sta într-o bucățică de hârtie decupată și uitată pe nu știu unde. Adevărata vizualizare stă în imaginile și gândurile cu care alegi să-ți umpli mintea.

Cu ce gânduri îți hrănești mintea este poate cel mai important lucru pentru că în realitate tu ești prisma prin care se reflectă întreaga lume. Dacă prisma e murdară, încețoșată și negativă, atunci lumea și ceea ce se întâmplă în jur sunt așa. În principiul 90/10 elaborat de Stephen Covey acesta spune că 10% din ceea ce este făcută viața se compune din ceea ce ți se întâmplă, în timp ce 90% din viață este decis din actele ce decurg din cum ai ales să reacționezi. În timp ce primii 10% nu pot fi controlați de tine, ceilalți 90% doar tu îi poți controla prin modul în care alegi să reacționezi, atrăgând prin reacția ta alte și alte acțiuni ce în sine au fost generate doar de modul în care ai reacționat.

Eu merg mai departe și spun că o întâmplare sau un act sunt reprezentate în proporție simbolică de doar 1% de fapta în sine, iar 99% de cum o interpretăm. Lucrurile sunt așa cum sunt – noi suntem cei care le dăm conotații și le interpretăm. Este simplu ca privind scena în care o leoaică atacă și omoară o antilopă să-ți întorci privirea și să găsești nedreptatea celui puternic asupra celui slab. Dar dacă ai putea privi cei doi pui de leu care-o așteaptă nemâncați de peste o săptămână, slăbiți și ajunși aproape în ghearele morții, ai vedea cum leoaica și-a dat în același timp ultimele puteri într-o bătălie epopeică în care i se hotăra nu numai viața ei, ci și viața celor doi micuți fără vină. Ajunsă la limitele supraviețuirii și sleită orice puteri, era ultima luptă pe care o mai putea duce. Dacă rata, avea să se întindă pe iarbă pentru ultima oară. O viața a dispărut dar au fost salvate trei. Cum vezi lucrurile acum?

În fiecare act din jurul tău, în fiecare faptă, informație sau gest stă puterea ta de a vedea paharul gol sau plin. Nu fapta în sine contează. Ci cum o interpretezi tu. Nu contează ce vezi, ci ceea ce crezi că vezi.

Un obstacol în drumul tău poate fi punctul de întoarcere sau prilejul de a te încorda și de a-l depăși devenind astfel mai bun și mai încrezător în propriile forțe. Poți să consideri într-un act al altcuiva că este un atac la persoana ta, să te enervezi și să te simți lezat. Poți alege să fii indiferent, sau să înțelegi că în spatele a ceea ce se întâmplă există întotdeauna o intenție bună. Uneori oamenii acționează împotriva noastră doar din teamă, din frică, iar asta ar trebui poate să te motiveze să mergi mai departe și să nu le faci jocul și să te lași tras înapoi. Sau poate că celălalt nu are de ales, poate că nu-i aparține acea decizie și este doar un executant; că poate a fost greșit informat, sau că îți vrea chiar binele. Poate că nici nu s-a gândit vreo clipă la tine. Tu decizi ce vrei să vezi, iar mintea va fi gata să vadă ceea ce ai ales.

Nu contează acel 1%, fapta în sine – de aceea am numit acest procent ca fiind unul simbolic. Nu a contat înainte să exiști, nu va mai conta după ce nu vei mai fi. Și cu siguranță nimic nu ar mai fi contat dacă nu ai fi existat deloc, nu? Chiar și în acest moment se întâmplă lucruri în lume și în univers de care nu știi și nu vei ști niciodată. Te afectează? Sau te afectează ceea ce s-a întâmplat înainte să te naști și de care nu știi nimic? Sau te va afecta ce va fi după ce vei închide ochii pentru totdeauna și despre care nici nu poți bănui nimic? Nicidecum. Valoarea unui act este dată de interpretarea din mintea noastră. Fără interpretare, fără un observator, orice act este egal cu 0. Iar interpretarea a ceea ce se întâmplă în jur și cu noi înșine este dată doar de ceea ce alegem să gândim, de cât de clară este prisma prin care vedem lumea.

Avem puterea de a alege ce față a aceleiași monede să vedem sau care parte, plină sau goală, a aceluiași pahar să privim. Avem puterea să ne curățăm prisma prin care privim și prin care lumea se reflectă în mintea noastră de toate gândurile negre și de răutate. Așa cum alegem să fim fricoși putem alege să fim curajoși; așa cum putem fi răi, putem fi buni; cum putem fi pesimiști putem alege să fim optimiști și încrezători; în loc de victime să fim învingători. Ai puterea să alegi să crezi în tine și în ceea ce poți face pentru că „optimismul tău este urmarea logică a credinței tale” – Sf. Josemaria Escriva.

Principiul 1/99 este simplu: 1% este ceea ce vezi, iar 99% ceea ce alegi să crezi că vezi.

Dar tu, ești gata să-ți pregătești mintea să vadă clar pentru prima oară și să preiei controlul sau te vei lăsa iar prins în tipare neclare și tras înapoi de la drumul tău?

Florin Oprea

Sursă foto: galleryhip.com

dezvoltare personalăecologia mințiimotivaționalvânzări

Florin Oprea Florin Oprea • 1 mai 2015


Articolul precedent

Următorul articol

Lasă un răspuns

Adresa ta de e-mail nu va fi publicată / Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii